Steve Jobs şi fructul oprit

Fac parte din puţinii rămaşi după selecţia "Mulţi dintre noi ne străduim să nu îl recunoaştem". Pe lângă faptul că viaţa mea e departe de a fi schimbată de Steve Jobs - şi cu atât mai mult Mark Zuckerberg - eu încă nu ştiu exact ce e un iPad sau iPhone. Pentru că personal sunt genul ăla de atehnic anticonsumerist demodat căruia tot ce e peste strictul necesar de tehnologie i se pare o grijă inutilă în plus. Şi nici nu voi şti ce sunt până peste probabil câţiva ani buni când îmi voi fi schimbat statutul social. Căci ăia mulţi care nu recunosc nu sunt de fapt aşa mulţi, având în vedere natura noilor produse şi faptul că majoritatea populaţiei nu e consumatoare de Apple.

De ce Catedrala Neamului e mai utilă decât Casa Poporului?

Nu discutăm aici de caracterul laic al statului nostru şi nici de metodele de finanţare ale proiectului celei mai mari biserici din Bucureşti.

Totuşi, îşi găseşte utilitatea un astfel de lăcaş de cult în peisajul autohton?

Eminamente ortodoxă, populaţia din capitală, şi nu numai, va umple în fiecare duminică şi la fiecare sărbătoare noua costrucţie. Dovada o reprezintă afluenţa de public de la Patriarhie. Astfel, instituţia anterior menţionată nu a făcut decât să dea curs unei cereri din partea unui grup compact de oameni.

Revin la cealaltă temă a discuţiei, Casa Poporului. După cum e ştiut, principala caracteristică a acesteia este dimensiunea. E lesne de înţeles că acest adjectiv nu vine neapărat în concordanţă cu utilitatea. În cazul de faţă faţă chiar deloc. Spaţiul gol din Palatul Parlamentului în raport cu dimensiunile construcţiei este sinonim cu raportul ortodocşilor din populaţia ţării.

Diferenţa vine din faptul că opera Ancăi Petrescu este considerată acum brand naţional, pe criteriul dimensiunii - bine înţeles. "Catedrala Mântuirii Neamului" va fi, fără tăgadă, un logo mult mai uzitat pentru ţara noastră şi pe bună dreptate.

Ca turist, vrei să descoperi atracţiile locului. Actualmente, orice vizitator al Bucureştiului este îndrumat către Casa Poporului pentru că e a doua construcţie ca mărime din lume, după Pentagon. Ţi-o poate zice şi ultimul copil de pe stradă. Acelaşi turist care a primit indicaţiile, ajunge în faţa clădirii şi se minunează. "E mare!". Cu mai mult de atât nu poate rămâne. Poate cu o remarcă simplă: "Trebuie să fii un pic prost ca primul lucru pe care vrei să-l recomanzi unui străin în oraşul tău să fie o clădire mare.".

Dacă argumentaţia asta nu prea stă în picioare poate ar trebui să privim mercantil punerea în acelaşi context al celor mai mari proiecte arhitecturale ale României din ultimii 30 de ani . Câţi oameni intră anual în Casa Poporului? Acest brand turistic, acest logo naţional, această mândrie a patriei nu este vizitată anual nici măcar de jumătate din oamenii care se duc în pelerinaje religioase prin intermediul Patriarhiei. Ceva îmi spune că acest proiect va scoate mălai din piatră seacă.

Şi veţi zice că toţi banii se vor duce în buzunare de popi şi că noi nu vom avea nimic de câştigat. Păi, BOR-ul ne dă o lecţie de capitalism, în caz că nu ne dăm seama. BOR-ul va rula bani pe piaţa noastră. Bani pe care nu îi rulează Casa Poporului. De unii dintre noi va depinde dacă ne vom face un butic cu suveniruri pe 13 Septembrie (strada din imediata vecinătate a vitoarei catedrale) sau nu.

Google+ şi pentru plebe

Da, măi oameni, şi-au făcut ăştia milă de noi şi ne dau şi nouă voie să ne vârâm nasul în jucăria lor. Sau cel puţin mie, de-abia azi am reuşit să devin mai "social".

Şi acum să vedem cum şi dacă o să migreze oameni dinspre Facebook spre acest nou miraj.

E simplu. Şi cu asta o să câştige public, mai ales după mişcările grafice ale jucăriei lui Zuckerberg. Ne învârtim în cercuri (care chipurile ar fi o translaţie a "anturajelor" din realitate sau măcar aşa se vrea) şi chiar găseşti oamenii mai uşor.


În fine, încă un mod să te mai exhibiţionezi pe net.

Afişe poloneze la muzeu

Expoziţia "Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917-2007" a fost concepută sub semnul împlinirii a 10 de existenţă în peisajul românesc a Institutului Cultural Polonez, dar şi pentru a marca preluarea presedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către Polonia. Principala caracteristică este evidentă şi mizează pe latura comemorativă.

Miza prezenţei la Bucureşti a exponatelor aparţinând Muzeului Afişului din Wilanow se declară a fi o recapitulare, atât a istoriei Poloniei, cu sublinierea etapelor principale, cât şi o sinteza a formulelor stilistice care au dominat şcoala poloneză. Textul de sală subliniază rolul afişului în a oglindi evenimentele istorice majore care au marcat ţara. Coordonatele temporale sunt: propaganda anticomunistă din perioada interbelică urmată de propaganda pro URSS după trasarea Cortinei de Fier şi ajung până la desprinderea unor disidenţe artistice, cunoscute drept "graficienii afişului contra-culturii" (promotori ai unei mişcări contestatare la adresa regimului comunist).

Sacrificiul socialist

Bacalaureatul din iunie şi din august de anul ăsta a lăsat urme adânci în mentalul colectiv. Rating-uri frumuşele pentru tandemul Realitatea-Antena3, motiv de sudalme la adresa Guvernului sau a lui Funeriu şi mulţi corigenţi rămaşi fără posibilitatea unor studii universitare.


Evenimentele de la sfârşitul săptămânii trecute au cuprins şi acest target: elevii. Astfel, Primăria Bucureşti ne-a arătat o dată în plus cum se gândeşte la noile generaţii de compatrioţi. Alături (după cum se vede şi pe afiş) de Centrul de Proiecte şi Programe Educaţionale şi Sportive pentru Copii şi Tineret, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Şcoala Democraţiei.