Măcel - masacru - infern - execuţie

locul anchetei criminalului Gheorghe Vlădan (Antena 3)

Cuvintele pe care le auzi/citeşti indiferent despre ce ar fi vorba. Până azi era vorba de măsurile de austeritate ale Guvernului, de Băsescu, de PDL sau orice lucru cu valenţe negative pentru sursele de informare în masă.

În seara zilei de luni au fost împuşcate în Bucureşti, zona Perla, 8 persoane. 2 au murit, 6 au fost rănite.
Asta e ştirea.

Ideea e că nimeni din întregul peisaj mediatic nu a ştiut cum să trateze subiectul. Şi dacă nu sunt deţinute cunoştinţele pentru tratarea unui astfel de episod aplici ceea ce ştii. "Măcel - masacru - infern - execuţie ".

Când ai un subiect despre care ştii că îţi va asigura un rating uriaş trebuie să fii total pe lângă meseria pe care o practici dacă dezbaţi chestiunea cu Zoe Petre(istoric), Mircea Dinescu (poet) sau Radu Tudor(jurnalist). Asta la mai puţin de două ore de la "Măcel - masacru - infern - execuţie ".

Dar cel mai important aspect este acela al reporterilor de teren. La Perla, locul crimelor, au fost trimişi cei care sunt consideraţi cei mai buni din branşa lor. Unii au fost în Afganistan, apoi au fost în mijlocul protestatarilor, acum 2 săptămâni erau călare pe dunele de zăpadă din Buzău sau Vrancea. Elementul comun este "Măcel - masacru - infern - execuţie ".

S-a dovedit o dată în plus că nu avem decât nişte wannabe reporteri "breaking-news". Nu am nimic împotriva "breaking-news"-ului. Meseria reporterului este să întrebe şi să relateze. Când trimiţi jurnalişti care aflaţi în faţa rudelor oamenilor răniţi nu pot spune decât: "Văd că aveţi lacrimi în ochi" este de înţeles de ce singurul câmp lexical cu care poţi jongla este "Măcel - masacru - infern - execuţie ".

Facebook-ul dăunează

De vreo 6-7 anişori mă-nvârt pe-aici.
Prima dată m-am mutat din Drumul Taberei în Rahova, din Titan în Dristor, din Crângaşi în Berceni. Acum stau central. Pe Nerva Traian. 
Vin dintr-un oraş de provincie.
Nu ştiu dacă e sesizabilă diferenţa, dar Galaţi nu e acelaşi lucru cu Brăila.
Cert e un lucru: toţi cei care fac translaţia geografică spre capitală încearcă din răsputeri să pară bucureşteni.
Până când postează vreun căcat pe Facebook...

...28 minutes ago near Bucharest. 

Near????!!!!????

De ce Catedrala Neamului e mai utilă decât Casa Poporului?

Nu discutăm aici de caracterul laic al statului nostru şi nici de metodele de finanţare ale proiectului celei mai mari biserici din Bucureşti.

Totuşi, îşi găseşte utilitatea un astfel de lăcaş de cult în peisajul autohton?

Eminamente ortodoxă, populaţia din capitală, şi nu numai, va umple în fiecare duminică şi la fiecare sărbătoare noua costrucţie. Dovada o reprezintă afluenţa de public de la Patriarhie. Astfel, instituţia anterior menţionată nu a făcut decât să dea curs unei cereri din partea unui grup compact de oameni.

Revin la cealaltă temă a discuţiei, Casa Poporului. După cum e ştiut, principala caracteristică a acesteia este dimensiunea. E lesne de înţeles că acest adjectiv nu vine neapărat în concordanţă cu utilitatea. În cazul de faţă faţă chiar deloc. Spaţiul gol din Palatul Parlamentului în raport cu dimensiunile construcţiei este sinonim cu raportul ortodocşilor din populaţia ţării.

Diferenţa vine din faptul că opera Ancăi Petrescu este considerată acum brand naţional, pe criteriul dimensiunii - bine înţeles. "Catedrala Mântuirii Neamului" va fi, fără tăgadă, un logo mult mai uzitat pentru ţara noastră şi pe bună dreptate.

Ca turist, vrei să descoperi atracţiile locului. Actualmente, orice vizitator al Bucureştiului este îndrumat către Casa Poporului pentru că e a doua construcţie ca mărime din lume, după Pentagon. Ţi-o poate zice şi ultimul copil de pe stradă. Acelaşi turist care a primit indicaţiile, ajunge în faţa clădirii şi se minunează. "E mare!". Cu mai mult de atât nu poate rămâne. Poate cu o remarcă simplă: "Trebuie să fii un pic prost ca primul lucru pe care vrei să-l recomanzi unui străin în oraşul tău să fie o clădire mare.".

Dacă argumentaţia asta nu prea stă în picioare poate ar trebui să privim mercantil punerea în acelaşi context al celor mai mari proiecte arhitecturale ale României din ultimii 30 de ani . Câţi oameni intră anual în Casa Poporului? Acest brand turistic, acest logo naţional, această mândrie a patriei nu este vizitată anual nici măcar de jumătate din oamenii care se duc în pelerinaje religioase prin intermediul Patriarhiei. Ceva îmi spune că acest proiect va scoate mălai din piatră seacă.

Şi veţi zice că toţi banii se vor duce în buzunare de popi şi că noi nu vom avea nimic de câştigat. Păi, BOR-ul ne dă o lecţie de capitalism, în caz că nu ne dăm seama. BOR-ul va rula bani pe piaţa noastră. Bani pe care nu îi rulează Casa Poporului. De unii dintre noi va depinde dacă ne vom face un butic cu suveniruri pe 13 Septembrie (strada din imediata vecinătate a vitoarei catedrale) sau nu.

Afişe poloneze la muzeu

Expoziţia "Istoria în 192 de imagini. Afişul polonez 1917-2007" a fost concepută sub semnul împlinirii a 10 de existenţă în peisajul românesc a Institutului Cultural Polonez, dar şi pentru a marca preluarea presedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către Polonia. Principala caracteristică este evidentă şi mizează pe latura comemorativă.

Miza prezenţei la Bucureşti a exponatelor aparţinând Muzeului Afişului din Wilanow se declară a fi o recapitulare, atât a istoriei Poloniei, cu sublinierea etapelor principale, cât şi o sinteza a formulelor stilistice care au dominat şcoala poloneză. Textul de sală subliniază rolul afişului în a oglindi evenimentele istorice majore care au marcat ţara. Coordonatele temporale sunt: propaganda anticomunistă din perioada interbelică urmată de propaganda pro URSS după trasarea Cortinei de Fier şi ajung până la desprinderea unor disidenţe artistice, cunoscute drept "graficienii afişului contra-culturii" (promotori ai unei mişcări contestatare la adresa regimului comunist).

Primăria, berea şi pianul

primăria

La 552 de ani de la întâia atestare a Bucureştiului, Primăria, la braţ cu acolitul său, Consiliul Local, au pus de nişte evenimente. Printre ele şi unul care suna interesant: Bogdan Ota (pianistul român care a făcut furori la concursul "Norvegienii au talent") dădea prima reprezentaţie în faţa publicului dâmboviţean. Totul alături de Orchestra Naţională Radio, dirijată de Tiberiu Soare.

Altfel spus, cultura cobora  în stradă.

Previziunile zilei

Sabina Iosub - Previziunile zilei

Eu nu prezic nimic, doar ăştia de la Antena 3 (aşa se numeşte emisiunea lor de la 10-12). În loc de Nostradamus astăzi a fost Sabina Iosub. Ajutoare de Nostradamus, o psiholoagă şi o jurnalistă pe monden.

Şi ce crezi că au prezis?

- un copil ars pe faţă şi pe feţe de de mama sa nebună (cu document în acest sens). Arad.
- un jandarm găsit mort într-o sală de sport. Târgu Mureş