Azi am/ai/a murit

Te-ai trezit şi ai dat drumul computer-ului într-un gest reflex. La fel ca spălatul pe faţă şi pe dinţi. 

Facebook, mail şi-un ziar, trei tab-uri. 

Mail-ul s-a deschis primul aşa că ţi-ai verificat ce aveai pe acolo. Ai fi vrut să îţi arunci un ochi pe wall-ul de pe reţeaua de socializare, dar nu încă nu se încărcase. Aşa că ai citit vreo două-trei articole. Ciudat era că butoanele de like, share, recommend nu existau pe paginile ziarului. 

Deja te îngrijorai. Ai mai dat un refresh paginii lui Zuckerberg. Nimic.

Aşa că ai dat un search pe Google: "Is something wrong ....

Şi ţi-au apărut rezultatele: "Is something wrong with me"

                                       "Is something wrong with Facebook"

                                       "Is something wrong with Youtube"

Da. Azi a picat Facebook-ul. Totuşi, nu era nimic greşit cu tine, ci cu site-ul în sine. Că vrei sau nu, trăieşti la fel de tare în online ca în offline. Ce a fost mai grav e că utilizatorul român nu a avut backup. Identitatea sa online e încă unilateral dezvoltată. Se bazează exclusiv pe platforma Facebook. 

Chiar dacă mulţi români au un cont pe Twitter/Linkedin/Google+ sau altele, foarte puţini au apelat la ele pentru a afla ce s-a întâmplat cu Facebook-ul. Spre exemplu, flow-ul informaţional de pe Twitter duduia miercuri dimineaţa veşti despre ce ar putea cauza căderea singurei reţele de socializare cu peste 800 de milioane de utilizatori. Dar asta se întâmpla în Anglia, SUA sau Japonia. La noi se vorbea despre hemoroizi, femei de companie şi emisiuni de radio. 

Social media se joacă pe mize mici la noi. Pe Wikipedia nici nu există o pagină în limba română despre această noţiune.

Emanciparea indiromilor (ţiganilor)

Gabi Luncă

Cazul Mailat, deportarea în Egipt, vrăjitoarele, expatrierea din Franţa, nunţi între minori, hoţi, cerşetori, proxeneţi. Astea sunt doar câteva din evenimentele sau imaginile cu care sunt confundaţi ţiganii.

De fiecare dată când reapar pe firmament tresărim şi zicem: "Ce câcat au mai făcut şi acum?".

La televizor apare mereu acelaşi om pentru a ne lămuri de ce şi cum se întâmplă toate aceste lucruri. Mădălin Voicu. Persuasiunea de care dă dovadă mai spală din imagine, dar frecventele sale apariţii au şi dezavantajul că nu promovează şi alte feţe din cadrul minorităţii pe care o reprezintă.

"Păi, pe cine dracu să mai cheme? Ce ţigan să mai ţină o pledoarie susţinută pe argumente solide?".

Joi am fost la un concert. M-am dus să o văd pe Gabi Luncă. Pe Wikipedia scrie aşa: "este o cunoscută solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească)". Eu o să plusez, e aia care o făcea pe Ceauşesca să plângă când se apuca să cânte. Acum nu mai apare pe la nunţi/botezuri&stuff pentru că s-a pocăit şi nu îi mai dă voie biserica din care face parte. Asta înseamnă că am fost după ea la un eveniment organizat de biserica respectivă şi Partida Romilor. Partea amuzantă e că muzica e absolut aceeaşi doar că versurile sunt presărate cu Iisus, Duhul Sfânt şi alţi termeni din registrul eclesiastic.

Cel de-al doilea om pentru care am mers acolo este Emy Drăgoi. Despre el găsiţi asta pe Wikipedia: "este un acordeonist de jazz din România". Este considerat de mulţi străini ca fiind unul din cei mai buni acordeonişti ai lumii. Mai ales francezii spun asta. Tot datorită lui am ajuns toamna asta şi la Festivalul Internaţional "Nopţi albe de acordeon" de la Bucureşti. El îl organizează.

Mi-aş dori ca atunci când vorbim despre ţigani să apară pe lângă Mădălin Voicu şi cei mai sus menţionaţi. Sau chiar Ştefan Bănică jr., Florin Salam sau Bănel Nicoliţă. Pe Johnny Răducanu nu-l mai înviem. Nici pe Anton Pann. Dar mai ales pe cei deportaţi în Transnistria.

Sunt ai noştri şi de mulţi dintre ei suntem mândri. Şi la urma-urmei, Adi Mutu nu-l sună pe Moga sau pe Smiley când i se face dor de România ci pe Adi Minune.

*indirom - termen agreat de Dorin Cioabă (fiul regelui romilor Florin Cioabă) şi de Nicolae Păun (preşedinte Partida Romilor "Pro-Europa") pentru a substitui cuvântul "ţigan" şi "rom".

Nu mai fi român, bă!

Dincolo de discuţia cu "Dacă e spaţiu public am voie să-mi fac de cap" demontăm expresii şi prejudecăţi.

Azi analizăm verbul "a vandaliza" şi cum a fost împrumutat fără a se ţine cont de logică şi de realităţile antropologice.

Până şi Wikipedia ştie: "Vandalii reprezintă o uniune de triburi germanice constituită din 2 ramuri: asdingii și silingii. În secolul I coboară de pe țărmul Mării Baltice către cursul superior al Tisei (Maramureş). Împreună cu sarmații atacă provincia Panonia (actuala Ungarie şi porţiuni din Câmpia de Vest), iar alături de goți Moesia (Dobrogea şi ţărmul bulgăresc al Mării Negre). În secolul al III-lea sunt înfrânți de goți pe valea Mureșului.

Cei din nord-vestul vechii Dacia vor locui în preajma autohtonilor romanizați, chiar împreună cu aceștia (cum dovedesc descoperirile arheologice de la Medieșu Aurit).".

Carevasăzică etnogeneza românilor e tangentă cu vandalii. Păi, de ce nu au scris direct: "Nu mai fiţi români!" ?