Se afișează postările cu eticheta Bacalaureat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bacalaureat. Afișați toate postările

marți, 4 septembrie 2012

Mă-ta are cratiţă

Da, e un titlu care porneşte de la viralul celor de la Sector 7. Doar că nu e cratimă. Şi nu porneşte doar de la video-ul ăsta ci şi de la o postare a unui prof din facultate. Hari. El făcea o predicţie: "corectarea greșelilor de limba română va fi hipstăreala anului 2013". 

Nu vreau să mă leg de temele de formă ale celor două situaţii, cum ar fi definirea "hipsterimii" sau eficienţa în transmiterea mesajului pe suportul comunicaţional ales pentru viralul menţionat. ...Unde mesajul este să vorbeşti limba română aşa cum prevede Academia Română. 

Vreau să ajung la fond. La cratiţă. 

De ce are mă-ta cratiţă şi nu are cratimă? 

Pentru că în orizontul palpabil al receptorului mesajului nu există cratimă. Pentru că mă-ta, posesoarea de cratiţă, ţi-a vorbit despre cratimă şi despre utilizarea ei în poziţii mai dificile decât în Kama Sutra. Şi tu, om care îngurgitai ceea ce se făcea în cratiţa mă-ta, o ascultai. Şi ţi-a intrat în cap că tu trebuie să foloseşti cratima pentru că ea îţi conferă statut. Adică hrana sufletului. Îţi plăcea asta. Te umplea de stimă. De sine. Şi o voiai şi pe a celorlalţi. Aşa că vânai cratimele din gurile oamenilor. You got skillz!!! 

Problema e că tu, cel care ai fost foarte încântat de "ce bine le-a zis-o Krem!" analfabeţilor astora de români care nu mai sunt în stare să ia un BAC, sau tu, cel care eşti un hipsteraş gramatical în formare, doar vânezi cratime. Şi gândeşti cratiţe. 

Foamea ta a rămas tot la cratiţe. La fel de primară ca a lui Homo Erectus. Fizică. Îţi umpli nişte maţe şi dup-aia îţi pui mâinile pe burtă în semn de satisfacţie. Dar când ţi-ai pus ultima dată mâinile pe burtă în semn de satisfacţie că ai citit o carte? Cu cratime. Nu de altceva, dar poate afli cum/unde să le foloseşti dintr-o sursă avizată şi nu una care te-a corectat când stătea lângă o cratiţă. 

marți, 20 septembrie 2011

Sacrificiul socialist

Bacalaureatul din iunie şi din august de anul ăsta a lăsat urme adânci în mentalul colectiv. Rating-uri frumuşele pentru tandemul Realitatea-Antena3, motiv de sudalme la adresa Guvernului sau a lui Funeriu şi mulţi corigenţi rămaşi fără posibilitatea unor studii universitare.


Evenimentele de la sfârşitul săptămânii trecute au cuprins şi acest target: elevii. Astfel, Primăria Bucureşti ne-a arătat o dată în plus cum se gândeşte la noile generaţii de compatrioţi. Alături (după cum se vede şi pe afiş) de Centrul de Proiecte şi Programe Educaţionale şi Sportive pentru Copii şi Tineret, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Şcoala Democraţiei.

duminică, 4 septembrie 2011

Mamelucilor!

8%, 11%, 16% ...adjudecat!

Americanii sunt proşti, vesticii sunt vai de capul lor, de africani nici nu mai vorbim. Cam astea-s reflecţiile educaţionale cu care se întorc toţi românii din afară.

Păi, românii ştiu unde este Nepalul şi care este capitala lui. Ei ştiu generali din războaie absconse. Ei ştiu că semenii lor sunt olimpici internaţionali şi că dau lecţii oricui şi oricând.

vineri, 5 august 2011

Contează cât de lung ai părul, nu şi cât ori cum gândeşti...la Dinamo

Nu mi-a plăcut niciodată de Cornel Dinu. Titulatura de "mister" i se potriveste precum cea de europarlamentar lui Gigi Becali. Şi dacă am ajuns la comparaţia asta o să plusez şi o să vă arăt şi exerciţiul de logică de care a dat dovadă dinamovistul.
"Frizura lui Alexe nu cred că are nimic în comun cu ţinuta care trebuie să fie la Dinamo. Şi din acest punct de vedere, nu este primul jucător de acest gen. Performanţa se obţine şi prin felul cum te prezinţi, prin ţinută.". ...

miercuri, 13 iunie 2007

Remember "varsta de aur"


Azi am avut o revelaţie...

E ultima săptămână de şcoală...

Obişnuiam să fiu extrem de fericit în perioada asta...

2 ani de când am terminat liceul...

6 ani de când am terminat gimnaziul...

10 ani de când am terminat şcoala primară...

Nostalgiile, amintirile, impresiile, chiar şi episoadele mai puţin plăcute au rămas...toate înconjurate de o aură ce va dăinui o viaţă.

Încerci din răsputeri să te ţii si cu dinţii de ultimile rămăşiţe ale propriului eu care conservă într-o formă sau alta urme virgine ale copilăriei, urme fără de pete şi relicve ale unor principii simple, dar verticale.

Grija zilei de mâine întunecă privirea şi face(aş putea zice "obligă") să se păstreze ca singur reper această idee pur mercantilă şi bazată pe criteriul burţii.
Imediat ce dai Bacalaureatul ţi se fură încă un motiv de bucurie, obişnuim să-i spunem responsabilizare, însă e doar un motiv în minus să zâmbeşti...

Vacanţa e timpul copiilor...

Ce n-am da să avem şi noi un timp al nostru?...al zambetului pur... când gura râde doar pentru că inima trebuie să se exteriorizeze într-un fel sau altul...
Am ajuns să râdem doar pentru a nu ne încreţi frunţile şi pentru a nu ne trăda starea continuă de agitaţie şi nervozitate.

Zambiţi, vă rog! Şi faceţi loc celui mai de seamă oaspete...ipocrizia.

Vreau să râd...