Şpriţ la PNL

Tradiţia locală obligă bărbaţii ca în fiecare an pe 9 martie să bea 44 de pahare pline cu vin. În încercarea disperată de a se conforma unei astfel de cerinţe, sexul tare năvăleşte în bodegi, crâşme, beciuri sau supermarket-uri pentru a face rost de lichidul cu pricina.

Oricine ştie că ambientul unui astfel de eveniment este decisiv în modul în care decurg lucrurile. Pe scurt, acasă nu e tocmai bine că te văd prietena/soţia/părinţii; în birt nu e bine că 44 de pahare te costă mai mult decât întreţinerea; în parc nu merge pentru că e frig şi te saltă nenorociţii ăia de poliţişti comunitari. Aşa că nu rămâne decât la sediu. Care sediu? Ăla al PNL-ului.

 

Apreciem gestul celor care s-au ocupat de acestă iniţiativă întrucât prin publicarea acestui eveniment au evitat încălcarea punctului 15 din Codul Etic al partidului: "Membrul PNL îşi va desfăşura activităţile socio-profesionale şi politice într-un maximum de transparenţă, pentru a se cunoaşte specificul lor, pentru a se evita posibilul risc de a fi supus unor presiuni sau şantaje.".  

Totodată, merită menţionat că totul se petrece în seara/noaptea dinaintea Galei Premiilor TNL de la Palatul Parlamentului din Bucureşti, unde majoritatea celor care s-au cinstit vor fi prezenţi.Cu puţin noroc ei vor fi şi premiaţi pentru activităţile liberale prestate în decursul ultimului an. 

Protestele care nu sunt în Piaţa Universităţii

În mijlocul nopţii de duminică spre luni a apărut o ştire pe B1TV. Spunea relativ aşa: "Proteste la Antena 1".

În presa de azi vestea a răzbătut pe alocuri. Totuşi, în EVZ se titra: "Protest la poarta lui Voiculescu".

Ideea e că vreo 20 de oameni, cam câţi sunt la ora asta în Piaţa Universităţii, s-au postat în faţa sediilor televiziunilor din trustul Intact pentru a reclama lipsa de profesionalism şi subiectivismul promovat de Antene. Mai mult, protestul a vizat şi strânsele legături ale lui Dan Voiculescu cu regimul comunist.

Ce scria pe pancarte: "Fără Ceauşescu, nu era nici Voiculescu", "Intermediar la stat, banii noştri i-ai palmat!", "Cam prea mari deontologi, autişti şi cam milogi".

Responsabil pentru acest demers este Dan Petre Popa, freelancer. Pentru el picătura care a umplut paharul a fost reacţia lui Mihai Gâdea, live - în timpul emisiunii sale, când i-a spus unui jurnalist rănit de protestatarii de la Universitate: "Du-te acasă, trimitem pe altcineva în locul tău". Asta nu reprezintă decât un abuz şi presiune pusă pe reporterii de teren şi cameramanii trimişi în ultimele săptămâni în centrul capitalei. Ei trebuie să vâneze spectaculosul şi să ţipe în microfon. Popa a mai spus: "Ei nu-şi pot face un sindicat şi nici nu-şi pot exprima liber nemulţumirile de frica pierderii locurilor de muncă".

Din aceeaşi replică e lesne de înţeles modul în care absolventul de Teologie Adventistă, Gâdea, înţelege  reporterul de teren, absolvent de Jurnalism. E o victorie a Dogmei, curs nelipsit din facultăţile teologice, împotriva Deontologiei şi Eticii, cursuri nelipsite din facultăţile de jurnalism.

Dincolo de Universitate, Guvern, Parlament, USL şi alţi termeni scrişi cu literă mare şi lipsite de concret în mentalul colectiv e bine că din când în când se mai găsesc nişte creiere care să ne tragă de mânecă.

De reţinut e că trustul Intact reprezintă câteva sute de oameni, câteva clădiri din Băneasa şi o singură viziune.

Poiana lu' Ciocan este un blog care solidarizează cu Dan Petre Popa şi protestează atât împotriva politicii editoriale cât şi a modului de promovare a jurnaliştilor profesionişti din trustul Intact.

Timpul are răbdare

A murit Ion Diaconescu, fost preşedinte al PNŢCD şi preşedinte al Camerei Deputaţilor. Mult mai mult decât atât, el a fost un ocnaş al regimului comunist care l-a persecutat timp de 17 ani pe criterii ideologice. Era nepotul lui Ion Mihalache.

În ciuda faptului că ţărăniştii se zbat într-o mocirlă a ruşinii de 10 ani, de când au ieşit din Parlament, canalele mediatice au relatat evenimentul pe larg.

Nu mă voi referi la scârba provocată elogiile preşedintelui cu trei mandate la activ vizavi de persoana lui Diaconescu. Dar mă voi referi la înmormântarea propriu-zisă.

Casa în care-ncape tot poporul

Parametrii subiectelor de ştiri se poartă între nişte constante foarte rigide.

Băsescu, PDL, USL, crime, violuri, tâlhării, dezastre naturale, fotbal, Becali, Vadim şi câteva altele. În această enumerare îşi face din când în când loc şi comunismul.

Regim trecut de tristă amintire, comunismul aprinde nişte beculeţe în minţile consumatorilor de media fie că i-au fost sau nu contemporani. Impresiile puternice dăinuie şi asta asigură un rating decent pentru nişte trusturi care practică jurnalismul din cur*.