Azi am/ai/a murit

Te-ai trezit şi ai dat drumul computer-ului într-un gest reflex. La fel ca spălatul pe faţă şi pe dinţi. 

Facebook, mail şi-un ziar, trei tab-uri. 

Mail-ul s-a deschis primul aşa că ţi-ai verificat ce aveai pe acolo. Ai fi vrut să îţi arunci un ochi pe wall-ul de pe reţeaua de socializare, dar nu încă nu se încărcase. Aşa că ai citit vreo două-trei articole. Ciudat era că butoanele de like, share, recommend nu existau pe paginile ziarului. 

Deja te îngrijorai. Ai mai dat un refresh paginii lui Zuckerberg. Nimic.

Aşa că ai dat un search pe Google: "Is something wrong ....

Şi ţi-au apărut rezultatele: "Is something wrong with me"

                                       "Is something wrong with Facebook"

                                       "Is something wrong with Youtube"

Da. Azi a picat Facebook-ul. Totuşi, nu era nimic greşit cu tine, ci cu site-ul în sine. Că vrei sau nu, trăieşti la fel de tare în online ca în offline. Ce a fost mai grav e că utilizatorul român nu a avut backup. Identitatea sa online e încă unilateral dezvoltată. Se bazează exclusiv pe platforma Facebook. 

Chiar dacă mulţi români au un cont pe Twitter/Linkedin/Google+ sau altele, foarte puţini au apelat la ele pentru a afla ce s-a întâmplat cu Facebook-ul. Spre exemplu, flow-ul informaţional de pe Twitter duduia miercuri dimineaţa veşti despre ce ar putea cauza căderea singurei reţele de socializare cu peste 800 de milioane de utilizatori. Dar asta se întâmpla în Anglia, SUA sau Japonia. La noi se vorbea despre hemoroizi, femei de companie şi emisiuni de radio. 

Social media se joacă pe mize mici la noi. Pe Wikipedia nici nu există o pagină în limba română despre această noţiune.

Steve Jobs şi fructul oprit

Fac parte din puţinii rămaşi după selecţia "Mulţi dintre noi ne străduim să nu îl recunoaştem". Pe lângă faptul că viaţa mea e departe de a fi schimbată de Steve Jobs - şi cu atât mai mult Mark Zuckerberg - eu încă nu ştiu exact ce e un iPad sau iPhone. Pentru că personal sunt genul ăla de atehnic anticonsumerist demodat căruia tot ce e peste strictul necesar de tehnologie i se pare o grijă inutilă în plus. Şi nici nu voi şti ce sunt până peste probabil câţiva ani buni când îmi voi fi schimbat statutul social. Căci ăia mulţi care nu recunosc nu sunt de fapt aşa mulţi, având în vedere natura noilor produse şi faptul că majoritatea populaţiei nu e consumatoare de Apple.

Google+ şi pentru plebe

Da, măi oameni, şi-au făcut ăştia milă de noi şi ne dau şi nouă voie să ne vârâm nasul în jucăria lor. Sau cel puţin mie, de-abia azi am reuşit să devin mai "social".

Şi acum să vedem cum şi dacă o să migreze oameni dinspre Facebook spre acest nou miraj.

E simplu. Şi cu asta o să câştige public, mai ales după mişcările grafice ale jucăriei lui Zuckerberg. Ne învârtim în cercuri (care chipurile ar fi o translaţie a "anturajelor" din realitate sau măcar aşa se vrea) şi chiar găseşti oamenii mai uşor.


În fine, încă un mod să te mai exhibiţionezi pe net.