Şah la dracu'!

Nu ştiu când aţi aflat voi, dar eu abia azi. Avem nişte monede noi de 50 de bani.

Nu o să mă afund într-o avalanşă de adjective asupra caracterului estetic. Infect.

Nu am avut niciodată nişte bani interesanţi, cu care să fii mândru când faci schimb cu vreun străin din cine-ştie-ce colţ al Pământului.

Dar o să vorbim despre expresia "Banul, ochiul dracului". Povestea aia cu dolarul şi cu ochiul atotvăzător şi cu masonii nu se pune. Supoziţii. Etimologic, mă doare în cur de unde vine. Ideea e că tot omu' ştie că e ochiul dracului.

Noroc cu triumviratul BNR - Imprimeria Naţională - BOR. Că ei au găsit soluţia. O biserică pusă la un loc potrivit face minuni. Cum să zici acum că e ochiul dracului când vreo două cruciuliţe îşi fac veacul pe bucata de metal cu pricina? Şah la dracu'!

Încă vreo câteva iniţiative de-astea de epurare dumnezeiască şi ne-am căcat în ea stilistică pestilenţialo-satanică a limbii lui Creangă.

Rituri de trecere (I)

-intersecţia Eminescu/Aurel Vlaicu-

Semne de circulaţie sau limbaj secret al unei societăţi secrete?

Începem cu cel de jos.
Fondul albastru ne relevă seninătatea şi calmul situaţiei incipiente. Pe acest cadru cromatic apare un om. Negru. De unde deducem că e african. Acest lucru este dezvăluit şi de faptul că spre deosebire de restul oamenilor el nu e pe un cal, măgar sau ponei ci pe o zebră. După cum se ştie, zebrele trăiesc doar în Africa.
 
Totuşi, simbolistica acestui context este mult mai bogată datorită încadrării omului într-un triunghi alb. Albul reprezintă puritatea iar triunghiul, după cum e lesne de înţeles, reprezintă francmasoneria.

Să recapitulăm: Avem de a face cu un om negru, pur şi francmason călare pe o zebră sub cerul senin al Africii.

Al doilea semn , cel de sus, aduce în prim plan încă o dată un fond azuriu. Seninătatea, calmul şi liniştea sunt parametrii acestui context. Săgeata albă indică o traiectorie. O dată în plus culoarea albă este prezentă şi ne face să ne gândim că este vorba de o implicaţie cerească, a unei entităţi superioare, a arhitectului umanităţii.

Bref, cele două semne ne indică locul în care oamenii negri, puri şi francmasoni vin călare pe zebre direct de sub cerul senin al Africii pentru a se deda Demiurgului într-un cadru la fel de senin ca cel natal.