Se afișează postările cu eticheta Facebook. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Facebook. Afișați toate postările

marți, 3 septembrie 2013

N-ai haz!!111!!!!

Cu toţii avem prieteni din copilărie, îi cunoaştem bine. Ştim despre ei atât de multe lucruri încât pe unele nu am fi vrut să le ştim. Totuşi, un lucru e cert: nu au ştiut niciodată să spună un banc.

Te întâlneai cu ei la şcoală, pe stradă, la petreceri sau la unul dintre voi acasă şi din vorbă în vorbă ajungea la punctul ăla: "Băi, să vezi ce banc am auzit!".

Şi pentru că e prietenul tău îi făceai pe plac şi ziceai: "Hai zi-l!"...sau varianta cea mai des întâlnită, începea să-l spună fără vreo introducere.

Era de rahat, la mijlocul banc-ului scăpa poanta. Şi te prefăceai amuzat. Şi râdeai forţat la final. Dar ştiai măcar că l-ai făcut să nu se simtă aiurea.

Acum se dă pe Facebook, e social. Partea de-a dreptul nasoală e că trăieşte cu aceeaşi impresie că e amuzant. Că face glume bune şi că amuză gaşca. Şi se dă pe cracked, 9gag sau alte site-uri de profil. Îşi umple wall-ul, îţi umple feed-ul şi, mai ales, te umple de nervi. 

Aşa că fii un prieten bun, spune-i că e de rahat şi că l-ai minţit mereu. 
Hazul lui nu e viral, aşa cum crede, nici în online şi nici în offline.

luni, 30 aprilie 2012

Copiii Hi5-ului

Nu ştiu despre voi, dar în ultimele săptămâni am alocat destule resurse temporale pentru Twitter. Am cont de mulţi ani şi nu prea îl folosesc pentru că mi se pare că nu am cu cine. Dar, acum o fac în interese profesionale. Aşa că am pus mâna frumuşel şi am zis să fac o treabă temeinică. 

Şi dă-i cu strategii de atragere a followerşilor. Şi dă-i cu formulări catchy. Şi dă-i cu titluri bombastice. Şi dă-i cu trollatul. Şi dă-i cu orice. Nimic. 

Şi mă gândesc eu... Ce-i de făcut? Că parcă nu m-aş lăsa bătut. Însă...

...dacă stai un pic şi te uiţi la ăia care o ard pe Twitter... Înţelegi. 

Este acolo sub numele/nick-ul utilizatorului un loc pentru descrierea proprie. Din miile de oameni pe care i-am văzut şi i-am analizat ca să îmi dau seama dacă s-ar încadra în target-ul meu, peste 75% (ăia care sunt oameni, nu instituţii) se caracterizau ca experţi/specialişti/profesionişti Social Media. 

Care mai de care mai mai pasionat, mai înnebunit, mai iubitor de Social Media. 
Social Media e viaţa mea. Social Media e mama mea. Social Media e laba mea. Social Media e confidentul meu. 

Băi, tată, doar staţi în faţa comp-ului şi aveţi nişte conturi pe Facebook/Twitter/LinkedIn/LastFm/blog sau ceva. Doar pentru că o ardeţi acolo nu înseamnă că sunteţi Social Media Manager. Sunteţi doar oameni care dau "like" unor poze/melodii/status-uri. Şi îi dau follow lui Andi Moisescu. Că Zoso e prea de modă veche, Chirilă  prea de gagici şi Petreanu prea tern. 

miercuri, 7 martie 2012

Azi am/ai/a murit

Te-ai trezit şi ai dat drumul computer-ului într-un gest reflex. La fel ca spălatul pe faţă şi pe dinţi. 

Facebook, mail şi-un ziar, trei tab-uri. 

Mail-ul s-a deschis primul aşa că ţi-ai verificat ce aveai pe acolo. Ai fi vrut să îţi arunci un ochi pe wall-ul de pe reţeaua de socializare, dar nu încă nu se încărcase. Aşa că ai citit vreo două-trei articole. Ciudat era că butoanele de like, share, recommend nu existau pe paginile ziarului. 
Deja te îngrijorai. Ai mai dat un refresh paginii lui Zuckerberg. Nimic.
Aşa că ai dat un search pe Google: "Is something wrong ....

Şi ţi-au apărut rezultatele: "Is something wrong with me"
                                       "Is something wrong with Facebook"
                                       "Is something wrong with Youtube"

Da. Azi a picat Facebook-ul. Totuşi, nu era nimic greşit cu tine, ci cu site-ul în sine. Că vrei sau nu, trăieşti la fel de tare în online ca în offline. Ce a fost mai grav e că utilizatorul român nu a avut backup. Identitatea sa online e încă unilateral dezvoltată. Se bazează exclusiv pe platforma Facebook. 

Chiar dacă mulţi români au un cont pe Twitter/Linkedin/Google+ sau altele, foarte puţini au apelat la ele pentru a afla ce s-a întâmplat cu Facebook-ul. Spre exemplu, flow-ul informaţional de pe Twitter duduia miercuri dimineaţa veşti despre ce ar putea cauza căderea singurei reţele de socializare cu peste 800 de milioane de utilizatori. Dar asta se întâmpla în Anglia, SUA sau Japonia. La noi se vorbea despre hemoroizi, femei de companie şi emisiuni de radio. 

Social media se joacă pe mize mici la noi. Pe Wikipedia nici nu există o pagină în limba română despre această noţiune.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Facebook-ul dăunează

De vreo 6-7 anişori mă-nvârt pe-aici.
Prima dată m-am mutat din Drumul Taberei în Rahova, din Titan în Dristor, din Crângaşi în Berceni. Acum stau central. Pe Nerva Traian. 
Vin dintr-un oraş de provincie.
Nu ştiu dacă e sesizabilă diferenţa, dar Galaţi nu e acelaşi lucru cu Brăila.
Cert e un lucru: toţi cei care fac translaţia geografică spre capitală încearcă din răsputeri să pară bucureşteni.
Până când postează vreun căcat pe Facebook...

...28 minutes ago near Bucharest. 

Near????!!!!????

joi, 22 septembrie 2011

Google+ şi pentru plebe

Da, măi oameni, şi-au făcut ăştia milă de noi şi ne dau şi nouă voie să ne vârâm nasul în jucăria lor. Sau cel puţin mie, de-abia azi am reuşit să devin mai "social".

Şi acum să vedem cum şi dacă o să migreze oameni dinspre Facebook spre acest nou miraj.

E simplu. Şi cu asta o să câştige public, mai ales după mişcările grafice ale jucăriei lui Zuckerberg. Ne învârtim în cercuri (care chipurile ar fi o translaţie a "anturajelor" din realitate sau măcar aşa se vrea) şi chiar găseşti oamenii mai uşor.


În fine, încă un mod să te mai exhibiţionezi pe net.

marți, 13 septembrie 2011

Nimic important

Încercând să fie enigmatic sau ceva... numa' să se vândă
"Febleţea" mea, Lucian Mândruţă, a rămas fără emisiune.
Nici de data asta, după cum spuneam,  nu se poate zice că a fost imprevizibil.

El zice că a avut un rating fabulos cu emisiunea "Nimic Important". Eu nu îl cred.
El afirmă: "Au fost şi momente bune". Eu iar nu îl cred, da' se observă o oarecare căinţă în ton.
El o face pe misteriosul şi nu dezvăluie planurile viitoare. Eu zic că ele nu există şi că alde Voiculescu i-a făcut vânt de tot.

duminică, 4 septembrie 2011

Mamelucilor!

8%, 11%, 16% ...adjudecat!

Americanii sunt proşti, vesticii sunt vai de capul lor, de africani nici nu mai vorbim. Cam astea-s reflecţiile educaţionale cu care se întorc toţi românii din afară.

Păi, românii ştiu unde este Nepalul şi care este capitala lui. Ei ştiu generali din războaie absconse. Ei ştiu că semenii lor sunt olimpici internaţionali şi că dau lecţii oricui şi oricând.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Google+ sau -

Am intrat pe "Reţea" pentru că am vrut să fiu mai cu moţ decât toţi leşinaţii cu care o ardeam sinistru pe Hi5. În plus, când ieşeai din ţară şi dădeai nas cu oamenii conectaţi la trend-urile virtuale ţi se spunea sec: Facebook.

Platitudinea socială mi-a venit în mod natural de ceva vreme şi în ceea ce priveşte jucăria lui Zuckerberg. Salvarea vine în astfel de momente de la câte un nou viciu. Sau ideea unui viciu. Denumit aici Google+.

duminică, 28 august 2011

Exhibiţionismul ca virtute

Nu te-a lăsat mama ta să-ţi iei vreodată un tricou cu o formaţie?
Nu ai avut bani să ţi-l cumperi?
Ţi l-ai dorit cu toată fiinţa ta?
Ai visat la el ani de zile?
Acum e prea târziu să ţi-l cumperi?

Da, da, da, da, da!

Ai devenit între timp sensibil la  subiectele zilei?
Îţi pasă de cianurile de la Roşia Montană, de curăţenia ţării tale (Let's do it, Romania!) sau de masacrul lui Breivik din Norvegia?

Da, da!

Te-ai gândit măcar o dată că Facebook-ul o să te ajute să devii confortabil cu sexualitatea ta?