Ocupă-ţi timpul!

sursa foto: Casa Jurnalistului

Ocupă-ţi gândurile, ocupă-ţi fiinţa, ocupă-ţi prostia, ocupă-ţi iubita/iubitul, ocupă-ţi atenţia, ocupă-ţi cugetul!

Atât doar ...nu-ţi ocupa libertatea! Şi dă-l dracului de amfiteatru. 

Prozelitismul "Occupy" nu mi-a transmis niciodată nimic. S-au vehiculat mereu mesaje anti. Anti ce anume? Nu cred că ştiu nici ei. 

Cine ei?

Cei ce ocupă.

Exemplu: În seara de marţi, 26.03.2013, o mână de studenţi şi foşti studenţi au hotărât să ia parte la o dezbatere ("Studenţii şi profesorii: de aceeaşi parte a baricadei" - grupul informal CRIM). Ideea e că participarea la eveniment s-a transformat în "ocupare". Păi... când aud acest termen mă gândesc că ceva este luat împotriva voinţei sale. Să zicem că amfiteatrul "Nicolae Iorga" din Facultatea de Istorie s-a opus. Nu de altceva, dar el a fost cel ocupat. Să ne înţelegem, aici "ocupare" înseamnă că se stă acolo şi după ce se termină evenimentul. 

Evenimentul e mult mai bine redat de cei de la Casa Jurnalistului şi nu am de gând să îl relatez şi eu aici.   

Ceea ce mă face să nu iau în serios vreodată acţiunea păcălicilor ăstora este una foarte simplă: libertatea. 

Sub pretextul cauzei nobile - de a pune pe tapet şi a căuta rezolvări la criza sistemului de învăţământ sau a intrării în piaţa muncii a tinerilor absolvenţi - nişte filfizoni se cacă în sistemul meu de valori. Cum aşa? Simplu. 

Se ocupă amfiteatrul. În amfiteatru sunt mai mulţi oameni. Câţiva oameni au acces la internet. Ei relatează evenimentul. Liderii hoardei sunt nemulţumiţi de mesajele transmise de cei ce luau parte la ocupaţie. Se dezbate cu privire la legitimitatea prezenţei în mijlocul lor a celor ce au transmis mesajele neconforme. Se ajunge la concluzia că cei prezenţi vor reda celor din exteriorul incitei doar texte aprobate.

Hiatus. 

Păi... băi pulifrici, ce vrei tu? Să redau evenimentul cum îmi dictezi tu?  Păi nu facem asta din neam în neam? De la cronicarii medievali la Stalin, Iliescu şi Antena 3? Păi aşa vrei tu să schimbi lucrurile. Cu pumnul în gura scribului? 

Băi pulifrici, tu nu eşti cu nimic mai bun ca tac-tu, ca Androneasca sau ca Pricopie? Tu eşti doar o sarcină nedorită de la un bairam cu Albatros, Azur şi Savoy! Tu eşti ceea ce mă face să nu îmi doresc copii! Tu eşti incapabilul de schimbare. Tu eşti unul care nu ştie cu ce să îşi ocupe timpul. 

În numele Tatălui, al Fiului şi al lui Decembrie 1989! Amin!

Parabola fiului rătăcitor

De când mă ştiu înainte de sărbătorile de iarnă se comemorează "evenimentele sângeroase din 1989".

În gimnaziu am avut primul contact cu informaţiile oficiale despre 16-25 decembrie 1989. În manualul de istorie era o lecţie la finalul anului în care se vorbea despre "Revoluţia" care a schimbat regimul comunist.

În manualele din liceu au început să se fixeze cunoştinţe, feţe, fapte, dar şi să apară semnele de întrebare.

După 3 ani de facultate (istorie) încă nu a fost clar ce s-a întâmplat şi toţi colegii au versiuni proprii asupra întâmplărilor de atunci.

S-au scris şi se vor mai scrie cărţi despre acest subiect, fără îndoială, din care se vor mai naşte alte semne de întrebare.

Tot misterul din jurul lui Iliescu, Atanasie Stănculescu, Milea sau Măgureanu mă face să rămân rece la ce se întâmplă în această perioadă a anului.

Pare penibil să comemorezi un eveniment care nu poate fi categorisit ca revoluţie, lovitură de stat, puci sau cine-ştie-ce altceva. Sau şi mai simplu, care nu poate fi definit. Seamănă cu o religie. E prea multă metafizică, mult prea mult ezoterism, mult prea puţine date concrete pentru amploarea de care se bucură.

93 de ani de când capra vecinului e a noastră

O dată pe an ne oprim timp de o zi şi nu mai facem nimic. Nici şcoală, nici muncă, nici....nimic! 1 decembrie - ziua naţională a patriei.

pensionarii lui Mazăre

Toată suflarea trebuie să fie liberă şi să se bucure că acum 93 de ani România a devenit dodoloaţă.

93 de ani de când Franța, Anglia, SUA, Italia sau Japonia s-au pus la masă şi au împărţit ciolanul (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman). Cu voia învingătorilor unii s-au înfruptat din rămăşiţe. Firmiturile căzute spre Bucureşti s-au numit Transilvania, Basarabia sau Bucovina.

Mai exact, niciun carpato-danubiano-pontic nu a mişcat un pai pe 1 decembrie 1918. Cei care au aflat că se întâmplă ceva la Alba Iulia s-au adunat ca pensionarii lui Mazăre în ziua cu pomeni. Majoritatea a plecat cum a venit.

Cauzalitate lipsită de actul declanşator sau rezultat fără acoperire. Pe şleau, recompensă fără muncă. Să o cinstim, să o preamărim, să ne oprim din muncă şi să glorificăm ziua în care n-am făcut nimic şi am primit totul.

PS: "1 decembrie este Ziua Națională a României, potrivit Constituţiei din 1991, articolul 12, alineatul 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din31 iulie 1990, promulgată de președintele ION ILIESCU și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, fiind o sărbătoare publică a României."

Monarhiştii de azi, comuniştii de ieri

Dincolo de faptul că toate evenimentele de azi sunt cusute cu aţă albă din ghemul inconfundabil al celui mai cunoscut motan autohton, pare ciudat cum  pe postul de ştiri Antena 3 ascultăm concertul aniversar al lui regelui Mihai. A se consemna, am zis Antena 3 şi nu Mezzo.

- Prin toată clădirea Operei nu se puteau vedea decât bannere cu Antena 3. 

- Feţe de marcă prezente la eveniment: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu.

- Despre Ion Iliescu ştim că a fost mereu un bun prieten al Casei Regale. Mai ales în 1992, când regele a plecat cu acelaşi avion cu care a venit. Dar să nu că niciun monarhist de azi nu îşi aduce aminte de anul 2001 şi de aniversarea a 80 de ani ai regelui. Coincidenţă sau nu, preşedinte la acea dată era cel cunoscut în folclor drept "Zâmbăreţul".

Multe alte argumente asupra subitei febre monarhiste ce a cuprins poporul ar mai fi de spus, dar una singură o vezi la televizor: "Băsescu e de vină!". 

A trăi 90 de ani este egal cu o viaţă longevivă şi nimic mai mult.

Să fii cel care e responsabil de 23 august 1944 nu e un lucru uşor de uitat şi mai ales de schimbat. 

23 august nu e doar similar cu permisiunea de a-i lăsa pe ruşi să intre pe uşa din faţă ci şi consimţământul tacit pentru ce avea să se întâmple pe 30 decembrie 1947.

Să te laşi dus de nas în scopuri electorale pe Antena 3 în favoarea lui Iliescu, Voiculescu sau Antonescu e la fel de naiv ca în momentul în care ai dat mâna cu ucigaşul lui Troţki. Doar că la o scara mult mai mică şi înjositoare pentru cineva care este asociat cu capetele încoronate ale Europei.