Titlu necenzurat

Cursurile de jurnalism te pun în gardă cu privire la cenzură şi la presiunile existente în redacţii. Subiecte tabu doar pentru că sunt tangente cu cel care susţine finaciar publicaţia. Sau subiecte de care nu te atingi pentru că implică un apropiat al vreunui jurnalist. Şi multe alte astfel de cazuri. Ideea este că toate vin de sus în jos. Dinspre un for superior (ierarhic) spre cel ce editează textele.

La aceleaşi cursuri înveţi şi despre presiunea venită dinspre public. Subiecte bombastice, cuvinte dure, impresii puternice. Aceasta ar fi o reţetă rapidă de succes. 

Nimeni nu îţi va spune vreodată că cititorul vrea cenzură.  Vrea să îi dai informaţia care i s-ar părea lui că merită consumată. Partea lui de adevăr. Şi asta nu e deloc de neglijat. Adevărul poate avea exact atâtea versiuni câte creiere au asimilat informaţia furnizată. Iar dacă ceea ce asimilează nu e conform cu setul său valori nu o va accepta ca adevăr. Va fi doar una din multele gafe jurnalistice pe care le arată cu degetul şi le condamnă.

Altfel spus, am scris în ultimul timp pe acest blog despre mortea violentă a lui _________. Pentru că am fost în trecut parte a contextului social în care s-a întâmplat nefericitul eveniment am găsit de cuviinţă să prezint faptele cu un plus de amănunte faţă de restul actorilor din mass media. Astfel am aflat şi am publicat numele făptaşului _________. Am reuşit să postez o poză a acestuia şi a prietenei sale, __________. Am furnizat informaţii de interior pentru o înţelegere mai profundă a întregului peisaj.

A te folosi de surse pentru a afla un nume, a face un research pentru a găsi o poză (care era deja publică), a menţiona numele prietenei sale (după ce aceasta şi l-a făcut singură public) sunt doar câteva piese dintr-un puzzle. Puse cap la cap dau naştere unui demers jurnalistic. Se numeşte investigaţie.

Fratele făptaşului mi-a scris zilele trecute spunându-mi: " Pe această cale te rog să ştergi poza, numele lui, al meu şi partea din e-mail meu care e strict confidenţială, ai putea să pui ca în presa norvegiană doar "Tudor" şi atât.". 

Deîndată ce lucrurile vehiculate aici au fost confirmate de mai multe surse iar informaţiile aveau un caracter public dinaintea postării lor pe acest blog mă văd nevoit să nu acţionez în conformitate cu voinţa celui care a avut aceste solicitări.

Cerinţele acestuia au fost dublate de cele ale __________ care îmi cereau cam aceleaşi lucruri în cadrul unor comentarii la postările mele anterioare. Reiau aici câteva dintre rândurile acesteia: "Domnule Ciocan, mulţumindu-vă pentru poziţia corectă pe care aţi adoptat-o în relatarea acestor evenimente şi asigurându-vă de toată consideraţia mea, v-aş ruga să eliminaţi fotografia din conţinutul articolului cât timp nu ne-am dat acordul privind apariţia acesteia fie şi pe acest blog, care este şi el o formă a mass media. Totodată, până la pronunţarea unor concluzii clare ale anchetei sau a unui verdict, consider că e prematură publicarea numelui integral a persoanei incriminate.".

Reiau ce am spus şi mai sus, informaţiile vehiculate pe acest blog au fost rodul unei investigaţii (surse, research) şi a unei compilaţii de informaţii cu caracter public (website-uri).

De când am primit cele două solicitări, m-am tot gândit la adevăratul mesaj al celor doi. Singura concluzie e că în absenţa informaţiilor pe care cei doi vor să le suprim aş rămâne fără subiect, fără acţiune, fără nimic.

Or nu pot face acest lucru cât timp există subiectul. ___________. Există o acţiune. O crimă. Există context. ___________.

O voi cita din nou pe ____________: "Avem nevoie de mai multe opinii curajoase, de multiple abordări, până se va înţelege că acest fenomen trebuie controlat sau chiar eliminat, cât timp acolo se practică tratamentul inuman, umilitor aplicat unor tineri (cei mai mulţi cu studii superioare).".

"Opinii curajoase", "abordări multiple"...sună frumos. Dar o crimă nu s-ar supune aceluiaşi tratament?

În "Jurnalistul universal" al lui David Randall se spune aşa: "Orice articol trebuie să fie o încercare neafectată de prejudecăţi de a afla ce s-a petrecut cu adevărat, însoţită de hotărârea de a publica adevărul, oricât de incomod ar fi acesta pentru concepţiile şi credinţele noastre.".

Spaţiile goale se pot citi după bunul plac. Pe acest blog ele au nume de oameni şi instituţii, într-o ordine exactă. Gert Olsen, Tudor Istrate, Bianca Cristea, Corina Cristea, Tudor Istrate (din nou), DRH Norway, Corina Cristea (din nou).

Disperare vs Muţenie

Mostră de truck filling

Gert Olsen a fost înmormântat astăzi.

Despre acest lucru Cosmin Chiţu spunea: în acelaşi timp "undeva în Norvegia un grup de voluntari va continua colectarea de haine. Cred ca acest lucru spune multe despre caracterul umanitar al celor de la Humana...și mai ales despre cât de mult prețuiesc viața  unui om.".

Cum evenimentul nefericit nu a făcut decât să readucă pe tapet o problemă mai veche vom încerca aici să ţinem pasul cu informaţiile despre DRH Norway şi Tudor Istrate.

Există voci vehemente care cer desfiinţarea şcolii. Există, de asemenea, voci la fel de vehemente care susţin instituţia. Găsesc potrivit să le afişez pe amândouă deîndată ce primesc materiale în acest sens.

Astăzi, vom prezenta apelul făcut de fratele lui Tudor către Cosmin Chiţu:

" Mă numesc Traian Istrate, sunt fratele lui Tudor Istrate, cel care a fost implicat în accidentul de acum o săptămână de la şcoala DRH Norway. Am adresata ta de la Bianca Cristea, prietena lui Tudor. Am citit scrisoarea ta de pe Tvindalert.com prin care îţi exprimai nemulţumirea faţă de această şcoală şi sunt totalmente de acord cu tine. Ce vreau eu să te rog este dacă mă poţi ajuta cu informaţii, mărturii împotriva acestei şcoli, care ar putea să-l ajute pe Tudor în aceste momente dificile. Nu ştiu dacă l-ai cunoscut, dar eu nu-l ştiu pe fratele meu ca pe un criminal, de aceea apelez şi la tine în scopul că îl vei putea ajuta pe el în situaţia de faţă.".

Sunt nişte rânduri în care poţi recunoaşte cu certitudine un singur mesaj: disperarea. Este disperarea unui frate care nu şi-a închipuit vreodată că lucrurile astea i se pot întâmpla familiei sale. El caută circumstanţe atenuante. Şi dacă ele ar exista şi dacă nu, acţiunea e ireversibilă Crima este de condamnat.

Dacă din direcţia inculpatului şi a celor care condamnă şcoala există semne pe tot parcursul zilelor de la tragicul eveniment până acum, din partea DRH nu avem niciun gest.

Lipsa unei reacţii ridică semne de întrebare. Nu ştiu cât este de potrivit să ai timp pentru planificarea de truck filling-uri sau pentru colectarea de haine din containere, dar să nu sufli o vorbă despre moartea directorului...

Cronica unei morţi anunţate

Tudor Istrate (mijloc) şi Bianca Cristea (dreapta) - un cuplu normal

La mai mult de o săptămână de la uciderea lui Gert Olsen, unul din directorii DRH Norway, au apărut în cele din urmă şi câteva date de context ale evenimentului.

După cum am anunţat aici, numele făptaşului este Tudor Istrate şi el este încă în arestul poliţiei norvegiene. În timpul anchetei unui astfel de act detaliile rămân în posesia investigatorilor şi acesta este motivul pentru care date suplimentare despre Tudor nu au fost făcute publice.

Totuşi, prietena inculpatului a trimis marţi un text către Tvindalert în care a mai făcut puţină lumină în cazul de faţă. De aici am aflat, o dată în plus, ceea ce toţi cei care au fost acolo ştiu. Atmosfera apăsătoare, ermetică, psihotică şi de teroare. Ad litteram. Ea vorbeşte despre lipsa banilor, despre programul de muncă supraomenesc, despre modalităţile de lucru, despre dialogul steril cu direcţiunea şi despre abuzul expulzării sale din Norvegia. 

În plus, în întreaga ecuaţie a intrat şi furtul unui laptop. Ea, Bianca Cristea, şi Tudor erau principalii suspecţi ai fărădelegii. Cu toate că li s-a percheziţionat camera de mai multe ori, laptopul nu a fost găsit. Aici merită menţionat că percheziţionarea camerelor este un lucru comun în Hornsjo care nu face decât să mărească presiunea pe cei care locuiesc acolo.

DRH este o comunitate mică, 30-60 persoane. Ca în orice comunitate există simpatii şi antipatii. Asta înseamnă parametri normali.Totuşi, spre deosebire de orice altă comunitate, acolo aceşti parametri cunosc alţi parametri. DRH (şi mă refer aici la conducătorii ei) este o instituţie care răsplăteşte informatorii. E un regim securistic. Orice lucru neconform cu dogma locului (ilogică) este sancţionat drastic. Dincolo de embargoul de care se bucură drogurile în majoritatea societăţilor, în Hornsjo este prohibitiv să consumi stupefiante, dar şi să bei alcool. Sharia. Acestea sunt doar două exemple. Ideea e că întotdeauna exista un om care ştie mai bine decât tine ce faci, ce trebuie să faci şi mai ales ce vei face.

Una peste alta, sunt foarte puţini paşi pe care îi poţi face pentru a ajunge la sfârşitul programului. Ei sunt rar tangenţiali cu voinţa proprie. Manipulare.

Unii conştientizează acest lucru, evaluează situaţia şi trag anumite concluzii. Din acest motiv pleacă de acolo. Majoritatea nu face asta şi rămâne acolo, supunându-se. Tudor nu a fost unul dintre ei deşi a conştientizat cât de stricat e mediul în care se învârtea.

Nu încercăm aici să minimalizăm gravitatea faptului. Apreciem rândurile Biancăi, care au fost de o cerebralitate de invidiat pentru postura în care se află. Doar încercăm să spunem că noi, cei care am fost acolo, nu am fost la fel de surprinşi de veste.

Un articol fără sursă e ca sexul de unul singur

Gert Olsen, în geacă roşie, victima lui Tudor Istrate

Adică te masturbezi. Îţi imaginezi că e vagin, dar e doar mână.

Aşa e şi cu presa, îţi imaginezi că e articol, dar e basm.

Ştirea sună cam aşa (versiunea Ziare.com):

Crima in Norvegia: Un tanar roman a injunghiat de 15 ori un director de scoala

Un tanar de origine romana l-a injunghiat mortal pe directorul unei scoli de voluntariat din orasul norvegian Gudbrandsdal.
Cosmin Chitu, in varsta de 23 de ani, l-a injunghiat de 15 ori pe directorul scolii la care lucra, in varsta de 52 de ani, dupa care a atacat-o si pe sotia directorului pe care a sechestrat-o si a legat-o de un scaun, relateaza Vartland.

Chitu a fost elev al scolii de voluntariat, pana in vara anului trecut, dupa care s-a angajat ca ingrijitor.

Tanarul a fost arestat de autoritatile norvegiene. Politistii nu au facut public motivul oficial al crimei, insa potrivit informatiilor aparute pe internet romanul ar fi fost nemultumit de conditiile pe care le oferea scoala de voluntariat.

Cosmin Chitu a fost grav ranit la un ochi in timp ce lucra la scoala norvegiana de voluntariat. El povestit, intr-o scrisoare publicata pe Internet, conditiile grele de trai din Norvegia.

La scoala de voluntariat erau inscrisi studenti din mai multe state europene, intre care Romania, Bulgaria sau Portugalia.".

Am fost membru al DRH Norway acum 2 ani. Asta mi-a permis să am contact la nişte surse mai credibile. Astfel, pot spune că lucrurile nu au stat cum a fost redat în media:

1. prima referire în mass-media din România asupra faptului a apărut în jurul orei 12.30 pe Antena 3.
2. Mihaela Bîrzilă, prezentatoarea de la acea oră a canalului de ştiri, a spus în mod repetat că vinovatul este Cosmin Chiţu.
3. ştirea apare pe Ghimpele.ro (Cosmin Chiţu este dat în continuare ca vinovat)
4a. ştirea apare şi pe Ziare.com (Cosmin Chiţu este dat în continuare ca vinovat), coordonatele spaţiale sunt greşite şi ele.
4b. sursa norvegiană folosită în articolul din Ziare.com nu îl indică pe Cosmin Chiţu drept autorul faptelor de azi-noapte.
5. O sursa din instituţia în care s-a întâmplat crima îl indică pe făptaş sub numele de Tudor Istrate (23 de ani, fiu de medic).
6. Cosmin Chiţu nu mai face parte din colectivul instituţiei cu pricina de vara trecută.
7. Antena 3 a şters din articolul de pe site referitor la crimă numele lui Cosmin Chiţu.
8. Ghimpele şterge din conţinutul articolului referirile la Cosmin Chiţu.
9. Până la ora aceasta Ziare.com nu a făcut nimic în acest sens.
10. Evenimentul este redat de multe alte instituţii mediatice cu sau fără a repeta greşeala.

Nu o să vorbesc despre deontologie sau etică. Aş vorbi despre nişte oameni care crează ştiri după cum se şopteşte în cască. Şi aş mai vorbi despre unii care preiau ştirea fără să o verifice. Sunt manuale întregi scrise despre relaţia dintre jurnalist şi sursă. Nu o să vă spun eu care. Poate o să aflaţi înainte să ajungeţi la tribunal.