Cum face vulpea?

Intrepretare carpato-danubiano-pontică a lui Ylvis.  

Inutilitatea campaniilor de milă

Maniera de producţie şi prezentare a ştirilor de către principalele posturi de profil din ţară este binecunoscută. Este atât de notorie încât o ştiu şi ei. La un moment dat minţile strălucite ale grupului Intact/Realitatea şi-au dat seama că asta le afectează target-ul, publicul, şi s-au hotărât să ia măsuri. Întrucât subiectivismul a ajuns emblemă şi nu se atinge nimeni de el până nu moare Voiculescu au trebuit să găsească o altă formulă de menţinere a rating-ului.

Aşa că au semnat nişte contracte cu ăia despre care au auzit ei că sunt nişte PR buni şi că au în spate nişte agenţii adevărate. Ăştia şi-au chinuit creierele, au făcut planuri, au stabilit strategii şi au concluzionat: "...trebuie să-i facem pe lătrăii ăştia care ne privesc să belească ochii în continuare. Dacă nu le mai convine să ne privească de bunăvoie, măcar să o facă din milă!". 

Aşa am ajuns să vedem la fiecare pauză publicitară câte o campanie. Două. Trei. De binefacere. Îi ajută pe ăia cu inundaţiile, pe ăia îngropaţi în zăpadă, pe ăia analfabeţi, pe ăia cu autism, pe toţi cei care poporul de rând (ăia care mai rămân) îi consideră nevoiaşi. Şi stai şi te uiţi cum au trimis ei câte un "reporter-special" în mijlocul viiturilor, epidemiilor, canceroşilor, leproşilor şi ne relatează despre amărăciunile acestor năpăstuiţi ai sorţii. 

Şi ar trebui să stai în faţa televizorului şi să numeri lacrimile din batistă. Că doar nu eşti de piatră. 

Problema: Multe campanii -> mulţi oameni afectaţi (subiecţii campaniilor) -> mulţi privitori = campanie de căcat. De ce?  Păi numărul privitorilor nu se schimbă, campaniile da şi subiecţii campaniilor la fel. Aceşti subiecţi sunt parte a privitorilor. În ritmul în care se înmulţesc campaniile se va ajunge la momentul în care fiecare privitor va fi subiect al unei campanii. Cum majoritatea acestor iniţiative sunt atât de conştientizare cât şi de ajutor (financiar) se ajunge la a da bani de la unul la altul. Şi invers. 

Şi, bine înţeles, nu mai dă nimeni niciun ban nimănui pentru că şi el are nevoie. 

Astfel, strategii, PR-ii, agenţiile fac rahatul praf pentru că au de a face cu nişte clienţi de tot râsul. Clienţi din ăia de care nu ţi-ai dori niciodată. "Eu îţi dau banii, îţi spun ce vreau, tu faci ceva care să îmi sporească popularitatea. Cu o singură condiţie: trebuie să rămână mesajul "Jos Băsescu" ". 

E ca şi cum ai vrea să vinzi un căcat. Nu prea ai şanse, dar te gândeşti că pus într-un pachet frumos şi cu o fundiţă ai putea avea succes. Totuşi, pe cutie o să scrie "Jos Băsescu" şi e evident că nu-l vrei. Pentru că te doare în cur şi fie că e jos, fie că e sus, în pachet tot căcat este.

Monarhiştii de azi, comuniştii de ieri

Dincolo de faptul că toate evenimentele de azi sunt cusute cu aţă albă din ghemul inconfundabil al celui mai cunoscut motan autohton, pare ciudat cum  pe postul de ştiri Antena 3 ascultăm concertul aniversar al lui regelui Mihai. A se consemna, am zis Antena 3 şi nu Mezzo.

- Prin toată clădirea Operei nu se puteau vedea decât bannere cu Antena 3. 

- Feţe de marcă prezente la eveniment: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Călin Popescu-Tăriceanu.

- Despre Ion Iliescu ştim că a fost mereu un bun prieten al Casei Regale. Mai ales în 1992, când regele a plecat cu acelaşi avion cu care a venit. Dar să nu că niciun monarhist de azi nu îşi aduce aminte de anul 2001 şi de aniversarea a 80 de ani ai regelui. Coincidenţă sau nu, preşedinte la acea dată era cel cunoscut în folclor drept "Zâmbăreţul".

Multe alte argumente asupra subitei febre monarhiste ce a cuprins poporul ar mai fi de spus, dar una singură o vezi la televizor: "Băsescu e de vină!". 

A trăi 90 de ani este egal cu o viaţă longevivă şi nimic mai mult.

Să fii cel care e responsabil de 23 august 1944 nu e un lucru uşor de uitat şi mai ales de schimbat. 

23 august nu e doar similar cu permisiunea de a-i lăsa pe ruşi să intre pe uşa din faţă ci şi consimţământul tacit pentru ce avea să se întâmple pe 30 decembrie 1947.

Să te laşi dus de nas în scopuri electorale pe Antena 3 în favoarea lui Iliescu, Voiculescu sau Antonescu e la fel de naiv ca în momentul în care ai dat mâna cu ucigaşul lui Troţki. Doar că la o scara mult mai mică şi înjositoare pentru cineva care este asociat cu capetele încoronate ale Europei.

Casa în care-ncape tot poporul

Parametrii subiectelor de ştiri se poartă între nişte constante foarte rigide.

Băsescu, PDL, USL, crime, violuri, tâlhării, dezastre naturale, fotbal, Becali, Vadim şi câteva altele. În această enumerare îşi face din când în când loc şi comunismul.

Regim trecut de tristă amintire, comunismul aprinde nişte beculeţe în minţile consumatorilor de media fie că i-au fost sau nu contemporani. Impresiile puternice dăinuie şi asta asigură un rating decent pentru nişte trusturi care practică jurnalismul din cur*.