Maniera de producţie şi prezentare a ştirilor de către principalele posturi de profil din ţară este binecunoscută. Este atât de notorie încât o ştiu şi ei. La un moment dat minţile strălucite ale grupului Intact/Realitatea şi-au dat seama că asta le afectează target-ul, publicul, şi s-au hotărât să ia măsuri. Întrucât subiectivismul a ajuns emblemă şi nu se atinge nimeni de el până nu moare Voiculescu au trebuit să găsească o altă formulă de menţinere a rating-ului. Aşa că au semnat nişte contracte cu ăia despre care au auzit ei că sunt nişte PR buni şi că au în spate nişte agenţii adevărate. Ăştia şi-au chinuit creierele, au făcut planuri, au stabilit strategii şi au concluzionat: "...trebuie să-i facem pe lătrăii ăştia care ne privesc să belească ochii în continuare. Dacă nu le mai convine să ne privească de bunăvoie, măcar să o facă din milă!".
Aşa am ajuns să vedem la fiecare pauză publicitară câte o campanie. Două. Trei. De binefacere. Îi ajută pe ăia cu inundaţiile, pe ăia îngropaţi în zăpadă, pe ăia analfabeţi, pe ăia cu autism, pe toţi cei care poporul de rând (ăia care mai rămân) îi consideră nevoiaşi. Şi stai şi te uiţi cum au trimis ei câte un "reporter-special" în mijlocul viiturilor, epidemiilor, canceroşilor, leproşilor şi ne relatează despre amărăciunile acestor năpăstuiţi ai sorţii.
Şi ar trebui să stai în faţa televizorului şi să numeri lacrimile din batistă. Că doar nu eşti de piatră.
Problema: Multe campanii -> mulţi oameni afectaţi (subiecţii campaniilor) -> mulţi privitori = campanie de căcat. De ce? Păi numărul privitorilor nu se schimbă, campaniile da şi subiecţii campaniilor la fel. Aceşti subiecţi sunt parte a privitorilor. În ritmul în care se înmulţesc campaniile se va ajunge la momentul în care fiecare privitor va fi subiect al unei campanii. Cum majoritatea acestor iniţiative sunt atât de conştientizare cât şi de ajutor (financiar) se ajunge la a da bani de la unul la altul. Şi invers.
Şi, bine înţeles, nu mai dă nimeni niciun ban nimănui pentru că şi el are nevoie.
Astfel, strategii, PR-ii, agenţiile fac rahatul praf pentru că au de a face cu nişte clienţi de tot râsul. Clienţi din ăia de care nu ţi-ai dori niciodată. "Eu îţi dau banii, îţi spun ce vreau, tu faci ceva care să îmi sporească popularitatea. Cu o singură condiţie: trebuie să rămână mesajul "Jos Băsescu" ".
E ca şi cum ai vrea să vinzi un căcat. Nu prea ai şanse, dar te gândeşti că pus într-un pachet frumos şi cu o fundiţă ai putea avea succes. Totuşi, pe cutie o să scrie "Jos Băsescu" şi e evident că nu-l vrei. Pentru că te doare în cur şi fie că e jos, fie că e sus, în pachet tot căcat este.
