sursa foto: Casa Jurnalistului |
Ocupă-ţi gândurile, ocupă-ţi fiinţa, ocupă-ţi prostia, ocupă-ţi iubita/iubitul, ocupă-ţi atenţia, ocupă-ţi cugetul!
Atât doar ...nu-ţi ocupa libertatea! Şi dă-l dracului de amfiteatru.
Prozelitismul "Occupy" nu mi-a transmis niciodată nimic. S-au vehiculat mereu mesaje anti. Anti ce anume? Nu cred că ştiu nici ei.
Cine ei?
Cei ce ocupă.
Exemplu: În seara de marţi, 26.03.2013, o mână de studenţi şi foşti studenţi au hotărât să ia parte la o dezbatere ("Studenţii şi profesorii: de aceeaşi parte a baricadei" - grupul informal CRIM). Ideea e că participarea la eveniment s-a transformat în "ocupare". Păi... când aud acest termen mă gândesc că ceva este luat împotriva voinţei sale. Să zicem că amfiteatrul "Nicolae Iorga" din Facultatea de Istorie s-a opus. Nu de altceva, dar el a fost cel ocupat. Să ne înţelegem, aici "ocupare" înseamnă că se stă acolo şi după ce se termină evenimentul.
Evenimentul e mult mai bine redat de cei de la Casa Jurnalistului şi nu am de gând să îl relatez şi eu aici.
Ceea ce mă face să nu iau în serios vreodată acţiunea păcălicilor ăstora este una foarte simplă: libertatea.
Sub pretextul cauzei nobile - de a pune pe tapet şi a căuta rezolvări la criza sistemului de învăţământ sau a intrării în piaţa muncii a tinerilor absolvenţi - nişte filfizoni se cacă în sistemul meu de valori. Cum aşa? Simplu.
Se ocupă amfiteatrul. În amfiteatru sunt mai mulţi oameni. Câţiva oameni au acces la internet. Ei relatează evenimentul. Liderii hoardei sunt nemulţumiţi de mesajele transmise de cei ce luau parte la ocupaţie. Se dezbate cu privire la legitimitatea prezenţei în mijlocul lor a celor ce au transmis mesajele neconforme. Se ajunge la concluzia că cei prezenţi vor reda celor din exteriorul incitei doar texte aprobate.
Hiatus.
Păi... băi pulifrici, ce vrei tu? Să redau evenimentul cum îmi dictezi tu? Păi nu facem asta din neam în neam? De la cronicarii medievali la Stalin, Iliescu şi Antena 3? Păi aşa vrei tu să schimbi lucrurile. Cu pumnul în gura scribului?
Băi pulifrici, tu nu eşti cu nimic mai bun ca tac-tu, ca Androneasca sau ca Pricopie? Tu eşti doar o sarcină nedorită de la un bairam cu Albatros, Azur şi Savoy! Tu eşti ceea ce mă face să nu îmi doresc copii! Tu eşti incapabilul de schimbare. Tu eşti unul care nu ştie cu ce să îşi ocupe timpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu