Nu ştiu despre voi, dar în ultimele săptămâni am alocat destule resurse temporale pentru Twitter. Am cont de mulţi ani şi nu prea îl folosesc pentru că mi se pare că nu am cu cine. Dar, acum o fac în interese profesionale. Aşa că am pus mâna frumuşel şi am zis să fac o treabă temeinică.
Şi dă-i cu strategii de atragere a followerşilor. Şi dă-i cu formulări catchy. Şi dă-i cu titluri bombastice. Şi dă-i cu trollatul. Şi dă-i cu orice. Nimic.
Şi mă gândesc eu... Ce-i de făcut? Că parcă nu m-aş lăsa bătut. Însă...
...dacă stai un pic şi te uiţi la ăia care o ard pe Twitter... Înţelegi.
Este acolo sub numele/nick-ul utilizatorului un loc pentru descrierea proprie. Din miile de oameni pe care i-am văzut şi i-am analizat ca să îmi dau seama dacă s-ar încadra în target-ul meu, peste 75% (ăia care sunt oameni, nu instituţii) se caracterizau ca experţi/specialişti/profesionişti Social Media.
Care mai de care mai mai pasionat, mai înnebunit, mai iubitor de Social Media.
Social Media e viaţa mea. Social Media e mama mea. Social Media e laba mea. Social Media e confidentul meu.
Băi, tată, doar staţi în faţa comp-ului şi aveţi nişte conturi pe Facebook/Twitter/LinkedIn/LastFm/blog sau ceva. Doar pentru că o ardeţi acolo nu înseamnă că sunteţi Social Media Manager. Sunteţi doar oameni care dau "like" unor poze/melodii/status-uri. Şi îi dau follow lui Andi Moisescu. Că Zoso e prea de modă veche, Chirilă prea de gagici şi Petreanu prea tern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu