Educaţie civică

Tocmai am reuşit să fac un întreg troleibuz să tacă şi să fie atent la ce spun. Vorbeam la telefon despre un draft de comunicat pe tema libertăţilor minorităţilor sexuale în noua (viitoarea) Constituţie. După ce am terminat apelul....linişte mormântală. 

Le-am zâmbit.

Mi-aş vedea copilul homosexual

Banner Asociatia Pro-Vita Bucuresti si Alianta Familiilor din Romania

În primă instanţă posterului ăsta nu am să-i imput decât diminutivele. Ele sunt puse acolo pentru a menţine dezordine în mintea celor neinformaţi. Homosexualitatea nu e pedofilie şi asta nu am de gând să o argumentez aici, au făcut-o alţii înainte. 

Cele două întrebări pot fi restrânse la una singură: "Ţi-ai vedea copilul homosexual?". Iar această examinare nu poate naşte multe variante de răspuns pentru cineva care s-a introspectat măcar o dată în privinţa chestiunii. Eşti fie într-o parte, fie în alta. 

Nu mă deranjează fermitatea unei opţiuni. Îmi spune foarte mult despre repondent. Dar astea ar fi nişte judecăţi de valoare absolut subiective. 

Ce mă intrigă în schimb este care este target-ul acestui banner. E un mesaj cu care trebuie să te identifici. Şi cine se identifică atunci când îl citeşte? Fix maică-ta sau taică-tu! 

Da, acea persoană dragă care te-a învăţat să îţi sufli mucii în batistă, să treci strada pe trecerea de pietoni, să îţi aşezi puţa în sus în pantaloni şi multe alte nimicuri care te-au făcut ce eşti. 

Eu cred că tu îţi tragi mucii din nas şi îi scupi, că treci strada pe unde apuci şi că îţi laşi puţa liberă în boxerii ăia largi. Eu cred că te-a lăsat un pic mai liber la nimicurile astea astfel încât să ţi se pară că iei şi tu decizii. 

Să îţi dau şi nişte exemple unde nu ai luat tu decizii. Eu cred că ea ţi-a zis la ce facultate să te duci. Eu cred că ea îţi spune să nu fluieri în casă. Eu cred că ea ţi-a zis că homosexualii nu sunt întregi la cap. 

Bă, gândeşti aşa pentru că aşa ţi-a zis maică-ta. Maică-ta e om. Omul greşeşte. Când ai dubii ...întreabă! Cere răspunsuri logice şi bazate pe argumente. De ce dracu' nu fluieri în casă? Ai întrebat-o vreodată? 

A pupa în fund. Oralitate, estetică, plastică.

Ai un coleg/prieten/cunoştinţă care o duce bine. A terminat facultatea, a găsit un job bun şi nu se plânge de statusul său financiar.

"A pupat/lins în fund pe cine trebuia."

Cei mai prăpăstioşi ar băga mâna în foc că, alături de şpagă, e singura metodă viabilă de a găsi un job bun sau de a avansa în ierarhia companiei pentru care munceşti.

Chiar dacă eşti ateu/fundamentalist religios sau agnostic ai folosit expresia de mai sus cel puţin o dată în viaţă.Ea reprezintă oferirea unei plăceri tabu, dar de proporţii, unui individ care îţi poate netezi drumul spre succes.

Concretul din spatele sintagmei a fost demult dat uitării. Cât de voit (sau nu) s-a petrecut acest fenomen intră sub incidenţa legilor după care se ghidează oralitatea unei limbi.

Cert este că într-o anumită epocă anuslingusul era privit ca metodă de satisfacere a partenerului de o manieră mai transparentă decât în contemporaneitate. Absenţa unei traduceri plastice a expresiei "a pupa în fund" în mentalul colectiv poate fi aruncat pe seama societăţii tradiţionaliste în care ne facem veacul. Pudibondismul de factură religioasă a ajuns să inoculeze imaginarului indivivizilor inexistenţa unei astfel de posibilităţi. S-a ajuns până la punctul în care practicarea anilingusului, cunnilingusului, felaţiei, sodomiei, homosexualităţii sau bisexualităţii să fie înglobate de un singur termen, cel al desfrâului.

Fără a cădea într-o dezbatere despre moralitatea religioasă a unor astfel de acte, un lucru e limpede: bogăţia lexicală a unei limbi este proporţională, în primul rând, cu corespondentul practic al noţiunilor. Limitarea, pe considerent religios aici, unui vocabular specific nu împiedică eradicarea unor practici anterioare genezei unei limbi.