Nu ştiu când aţi aflat voi, dar eu abia azi. Avem nişte monede noi de 50 de bani.
Nu o să mă afund într-o avalanşă de adjective asupra caracterului estetic. Infect.
Nu am avut niciodată nişte bani interesanţi, cu care să fii mândru când faci schimb cu vreun străin din cine-ştie-ce colţ al Pământului.
Dar o să vorbim despre expresia "Banul, ochiul dracului". Povestea aia cu dolarul şi cu ochiul atotvăzător şi cu masonii nu se pune. Supoziţii. Etimologic, mă doare în cur de unde vine. Ideea e că tot omu' ştie că e ochiul dracului.
Noroc cu triumviratul BNR - Imprimeria Naţională - BOR. Că ei au găsit soluţia. O biserică pusă la un loc potrivit face minuni. Cum să zici acum că e ochiul dracului când vreo două cruciuliţe îşi fac veacul pe bucata de metal cu pricina? Şah la dracu'!
Încă vreo câteva iniţiative de-astea de epurare dumnezeiască şi ne-am căcat în ea stilistică pestilenţialo-satanică a limbii lui Creangă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu