Expresia "gol-puşcă" nu se referă la niciun penis

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când citesc sau aud pe cineva, fără să conştientizez, acord destul de multă atenţie şi formei mesajului pe care încearcă să îl transmită. Astfel, nu de puţine ori mi s-a întâmplat să nu mai fiu în stare să mă concentrez asupra fondului datorită şocurilor spontane, declicurilor, de care am parte în decursul lecturii sau a audiţiei. 

Se dă propoziţia: " Printul Harry a fost surprins anul trecut gol-puşcă în Las Vegas.".

Ea (propoziţia) suna la fel de bine şi aşa: "Prinţul Harry a fost surprins anul trecut gol în Las Vegas.".

Întrebarea care se pune este: Ce caută "puşca" acolo?

Păi... Cum să vă spun? "Puşca" nu are nicio tangenţă cu bărbăţia celui despuiat. 

De fapt, expresia "gol-puşcă" provine dintr-o perioadă tulbure atât din punct de vedere al evoluţiilor lingvistice, dar mai ales din cel militar (după anul 1415 când la Agincourt a avut loc prima bătălie în care a fost folosită puşca). Începând cu acest eveniment armelede foc (puştile, flintele, muschetele) iau treptat locul principalelor arme folosite până atunci: săbiile. 

Săbiile au o istorie foarte lungă. Apare ca deviaţie din pumnal în Epoca Bronzului, pe la mijlocul mileniului 2 î.e.n., şi e folosită activ până în Al Doilea Război Mondial (cavaleria Poloniei şi nu numai). Asta face ca la momentul apariţiei puştii (sfârşitul Evului Mediu) sabia să aibă o istorie de aproape 2000 de ani. Mai mult, sabia reprezenta un simbol şi era recunoscut de către societate drept obiectul cu care eşti supus sau supui. 

Să revenim la expresia "gol-puşcă". 

Victoria armelor de foc în faţa săbiilor s-a datorat în primă instanţă a două mari diferenţe. Prima a fost distanţa de la care puteai leza adversarul iar a doua era viteza cu care îl puteai ataca. Viteza venea ca o consecinţă a utilizării prafului de puşcă, dar în situaţii limită/spontane (când adversarul era foarte aproape) exista un alt mare avantaj: puşca nu avea teacă. Puşca devea operaţională mai repede pentru că nu trebuia scoasă din teacă. 

Pentru omul de rând, apariţia noii arme a fost un şoc. Sabia fusese pentru ei etalonul armelor de luptă unu-la-unu şi era singurul lor reper în acest domeniu. Puşca a declaşat o revoluţie. Puşca a detronat sabia. Şi nu în ultimul rând, puşca a intrat în viaţa oamenilor. Şi în lexicul lor. 

Astfel, când te duceai la baltă ca să te scalzi şi îţi dădeai toate hainele jos de pe tine nu mai erai acoperit de o teacă precum sabia...ci erai gol ca puşca.

Mâtca

Răscoala de la Bobâlna (1437), unde s-au bătut cu bâte

Ai mei au cumpărat prima maşină când eram la grădiniţă sau în primul an de şcoală, nu mai ţin minte exact. O Dacie 1310 bleu cu număr de Tulcea. Cel puţin jumătate din familie are permis de conducere (unchi, mătuşă, văr, părinţi...). 

Acum vine partea interesantă. 

Săptămâna trecută am fost la mare. Cu maşina. Discutând despre planurile mele de integrare în Absolutul din sudul litoralului autohton cu vărul meu a apărut întrebarea: "Un baston telescopic, o bâtă, ceva ai şi tu?". Măsuri de prevenţie şi protecţie.

Ideea e că nu am avut ustensile de această natură în deplasarea estivală. M-am descurcat fără. Totuşi, mi-au revenit în cap amintiri foarte pregnante în acest sens. În maşinile cunoscuţilor mei am văzut mereu câte-o bâtă. Acum sunt pistoalele cu sare sau gloanţe de cauciuc, săbii şi bastoane telescopice, înainte erau bâte de baseball pe care le găseai pe la târguri iar înaintea ăstora fuseseră bâtele "stil Bobâlna" - care la mine acasă se numeau mâtci. Mâtca era bucata aia de lemn longilină, cu nodozităţi şi rată de contuzii severe foarte ridicată. Ea se găsea liberă prin natură, de-obicei tulpini de copaci tineri sau crengi zdravene cioplite cu îndemânare până la o forma finală - care trebuia să transmită sentimentul de "nu mă bag că o iau". 

Discuţia poate merge în multe direcţii. Şoferul justiţiar. Dreptul de posesie al armelor. Utilitatea armelor. Diferenţa între armele de foc şi cele contondente. E util doar în maşină sau ar trebui purtate când plimbăm pe stradă? 

Eu eram doar curios dacă românii poartă în mod curent genul ăsta de armă în maşini. Că dacă e aşa, vă daţi seama ce arsenal are ţara asta? 

UPDATE: Am găsit în DEX ce înseamnă pe bune "mâtcă". Sunt uşor dezamăgit. Şi parcă îmi place mai mult cum sună "brighidău". 

"MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec."