Titlu necenzurat

Cursurile de jurnalism te pun în gardă cu privire la cenzură şi la presiunile existente în redacţii. Subiecte tabu doar pentru că sunt tangente cu cel care susţine finaciar publicaţia. Sau subiecte de care nu te atingi pentru că implică un apropiat al vreunui jurnalist. Şi multe alte astfel de cazuri. Ideea este că toate vin de sus în jos. Dinspre un for superior (ierarhic) spre cel ce editează textele.

La aceleaşi cursuri înveţi şi despre presiunea venită dinspre public. Subiecte bombastice, cuvinte dure, impresii puternice. Aceasta ar fi o reţetă rapidă de succes. 

Nimeni nu îţi va spune vreodată că cititorul vrea cenzură.  Vrea să îi dai informaţia care i s-ar părea lui că merită consumată. Partea lui de adevăr. Şi asta nu e deloc de neglijat. Adevărul poate avea exact atâtea versiuni câte creiere au asimilat informaţia furnizată. Iar dacă ceea ce asimilează nu e conform cu setul său valori nu o va accepta ca adevăr. Va fi doar una din multele gafe jurnalistice pe care le arată cu degetul şi le condamnă.

Altfel spus, am scris în ultimul timp pe acest blog despre mortea violentă a lui _________. Pentru că am fost în trecut parte a contextului social în care s-a întâmplat nefericitul eveniment am găsit de cuviinţă să prezint faptele cu un plus de amănunte faţă de restul actorilor din mass media. Astfel am aflat şi am publicat numele făptaşului _________. Am reuşit să postez o poză a acestuia şi a prietenei sale, __________. Am furnizat informaţii de interior pentru o înţelegere mai profundă a întregului peisaj.

A te folosi de surse pentru a afla un nume, a face un research pentru a găsi o poză (care era deja publică), a menţiona numele prietenei sale (după ce aceasta şi l-a făcut singură public) sunt doar câteva piese dintr-un puzzle. Puse cap la cap dau naştere unui demers jurnalistic. Se numeşte investigaţie.

Fratele făptaşului mi-a scris zilele trecute spunându-mi: " Pe această cale te rog să ştergi poza, numele lui, al meu şi partea din e-mail meu care e strict confidenţială, ai putea să pui ca în presa norvegiană doar "Tudor" şi atât.". 

Deîndată ce lucrurile vehiculate aici au fost confirmate de mai multe surse iar informaţiile aveau un caracter public dinaintea postării lor pe acest blog mă văd nevoit să nu acţionez în conformitate cu voinţa celui care a avut aceste solicitări.

Cerinţele acestuia au fost dublate de cele ale __________ care îmi cereau cam aceleaşi lucruri în cadrul unor comentarii la postările mele anterioare. Reiau aici câteva dintre rândurile acesteia: "Domnule Ciocan, mulţumindu-vă pentru poziţia corectă pe care aţi adoptat-o în relatarea acestor evenimente şi asigurându-vă de toată consideraţia mea, v-aş ruga să eliminaţi fotografia din conţinutul articolului cât timp nu ne-am dat acordul privind apariţia acesteia fie şi pe acest blog, care este şi el o formă a mass media. Totodată, până la pronunţarea unor concluzii clare ale anchetei sau a unui verdict, consider că e prematură publicarea numelui integral a persoanei incriminate.".

Reiau ce am spus şi mai sus, informaţiile vehiculate pe acest blog au fost rodul unei investigaţii (surse, research) şi a unei compilaţii de informaţii cu caracter public (website-uri).

De când am primit cele două solicitări, m-am tot gândit la adevăratul mesaj al celor doi. Singura concluzie e că în absenţa informaţiilor pe care cei doi vor să le suprim aş rămâne fără subiect, fără acţiune, fără nimic.

Or nu pot face acest lucru cât timp există subiectul. ___________. Există o acţiune. O crimă. Există context. ___________.

O voi cita din nou pe ____________: "Avem nevoie de mai multe opinii curajoase, de multiple abordări, până se va înţelege că acest fenomen trebuie controlat sau chiar eliminat, cât timp acolo se practică tratamentul inuman, umilitor aplicat unor tineri (cei mai mulţi cu studii superioare).".

"Opinii curajoase", "abordări multiple"...sună frumos. Dar o crimă nu s-ar supune aceluiaşi tratament?

În "Jurnalistul universal" al lui David Randall se spune aşa: "Orice articol trebuie să fie o încercare neafectată de prejudecăţi de a afla ce s-a petrecut cu adevărat, însoţită de hotărârea de a publica adevărul, oricât de incomod ar fi acesta pentru concepţiile şi credinţele noastre.".

Spaţiile goale se pot citi după bunul plac. Pe acest blog ele au nume de oameni şi instituţii, într-o ordine exactă. Gert Olsen, Tudor Istrate, Bianca Cristea, Corina Cristea, Tudor Istrate (din nou), DRH Norway, Corina Cristea (din nou).