Run to the hills

Azi aş fi vrut să scriu despre cât de mult vroiam să dureze summit-ul toată viaţa...şi să nu fiu nevoit să aştept un troleibuz 40 de minute. Despre discuţia pe care am avut-o cu Adi vizavi de condiţia umana în jurul berilor. Despre conflictul de opinie pe care l-am avut la un seminar cu profesoara în ceea ce priveşte toleranţa religioasă a otomanilor. Despre zâmbetul ăla tâmp ce mi-a revenit pe buze când m-am aşezat în banca din 211 după exact o lună... Despre rândurile alea deştepte de la pagina 38 din cartea lui Miller. Despre vânătaia cu care m-am trezit la încheietura palmei drepte şi despre car enu ştiu de unde a apărut.

Dar nu... Voi scrie despre peisajele pe care le-am găsit în periplul oriental.

Prima imagine este vederea de ansamblu a Batman-ului şi a împrejurimilor din avion. Dealuri goale, forme pline. Culori calde, trăiri reci.

The homecoming

Acum o săptămână pe la ora asta părăseam Siirt-ul... Nu mă veţi auzi niciodată spunând că regret popasul meu în Orientul Mijlociu, dar sentimentele pe care le trăieşti acolo nu sunt tocmai unele pe care ai vrea să le retrăieşti. So...am deja şapte zile de când am lăsat în urma o experienţă ce va dăinui şi de când mă îndreptam spre o scurtă vacanţă în Istanbul (pe deplin meritată). În fine...mai târziu voi intra şi voi mai posta câteva impresii despre săptămâna petrecută pe malurile Tigrului (omisesem să zic de proximitatea acestui fluviu istoric), dar acum am simţit nevoia să scriu un pic pentru că mi-am adus aminte că am făcut poza asta cu exact o săptămână în urmă în drumul dinspre Siirt spre aeroportul din Batman.