Prin clasa a treia am primit un Cip03. În decurs de câţiva ani am trecut repede de la ruşii cu HC 91+ sau HC 2000 la 386 sau AMD K6 şi K7. Din liceu a început să mă doară în fund cum se mai numesc. Să meargă jocul, filmul, download-ul şi viaţa-i frumoasă.
Această ordine (Abecedar şi mai apoi PC) a dat o greutate incredibilă cărţii. Avea şi un cognomen: "Prima carte din viaţa omului". Totul avea logică. Ai mei mă învăţaseră să citesc de pe hârtie.
Urmând logica "Ce-i în mână nu-i minciună" am ţinut mult timp partea cărţii, hârtiei, palpabilului pentru că îmi oferea garanţia fizică a know-how-ului. E ca şi cum i-aş zice bunicului că mă duc la şcoală; el înţelege clădirea, eu înţeleg instituţia. În contextul în care vorbeşti despre concepte suportul se pliază pe criteriul facilului. Ajungem astfel la noţiuni precum virtual, electronic sau online.
Ordinea literelor în alfabet îmi este la fel de străină şi mie şi lui Eugen Simion sau Nicolae Manolescu. LA urma-urmei, mereu am fost curios de ce îi zice "Abecedar" în condiţiile în care limba română începe aşa: "A, Ă, Â...". Ştiu, e prescurtarea pentru alfabetul latin. Dar nici nu locuim în Imperiul Romanşi nici cel ce le-a pus în ordinea asta nu mai trăieşte să ne spune pe ce considerente le-a organizat aşa. Cred că nu are niciun fel de importanţă dacă încep cu "A" sau cu "Q".
De fapt, mi se pare mult mai înţelept să începi cu "Q" şi să urmreze "W, E, R, T, Y....".
Părinţii vor fi mereu la fel de zeloşi să-şi înveţe progeniturile să citească înainte să înceapă şcoala. Puţini dintre ei vor mai apela la cărţi ca la instrumentul necesar acestui demers. PC, netbook, laptop, smartphone sunt primele care îi vin în ajutor copilului avid de informaţie. Şi, hai să fim serioşi, sunt mult mai incitante pentru un copil decât o carte. Cartea e un hard-disk, celelalte device-uri sunt mult mai mult de atât, interactivitatea se joacă la un nivel mult mai avansat. Totul pentru un adjectiv pe cât de simplu pe atât de important: facil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu