preluare CotidianulAutoarea romanului „Toţi oamenii sunt muritori“ pe care îl veţi primi miercuri împreună cu ziarul Cotidianul a folosit intens detalii autobiografice picante în ficţiunea sa.
În paginile sale de autobiografie, Simone de Beauvoir mărturiseşte nu de puţine ori că, deşi pasiunea pentru filozofie i-a ocupat întreaga viaţă, cel mai mult şi-a dorit de fapt să devină o prozatoare de mare forţă. A reuşit să scrie texte valoroase în ambele domenii, beletristica ei situându-o printre cele mai importante nume ale literaturii existenţialiste din secolul trecut. Toate romanele celebrei feministe au în centru tema individului aruncat într-o lume absurdă, a crizei valorilor.
Personajele sale au de luptat fie cu propriile îndoieli, fie cu epoci dominate de instabilitate politică şi socială. Adesea De Beauvoir a folosit elemente autobiografice care i-au scandalizat pe contemporani în romanele sale, cum ar fi, de exemplu, relaţia cu studenta sa Olga Kosakieviewicz.
Când Sartre s-a alăturat relaţiei, complexitatea stărilor i-a copleşit pe toţi trei. Însă De Beauvoir s-a simţit ameninţată de personalitatea puternică a studentei sale pe care a crezut iniţial că o poate manipula să urmeze un rol prestabilit. Celebra existenţialistă s-a simţit analizată de o conştiinţă obiectivă, la fel de puternică precum a ei. Relaţia ei cu Sartre părea ameninţată la lumina acestei a treia conştiinţe.
Tulburarea de personalitate şi de încredere în sine pe care i-a produs-o Olga s-a transformat în romanul „L’Invitée“ (1943). Fie că romanele aveau în centru poveşti decoltate, pe care De Beauvoir nu le speculează niciodată facil totuşi, fie că ele tratează angoasele filozofilor vremii, ele au stârnit întotdeauna vâlvă şi i-au şocat pe cititorii mai conservatori.
Tot autobiografic este şi romanul „Les Mandarins“, care i-a adus în 1954 Premiul Goncourt, însă, de data aceasta, scenariul se axează pe divergenţele dintre intelectualii francezi ai vremii.
Cronică a existenţialismului, romanul îi are ca protagonişti pe Sartre, de o parte a baricadei, şi pe Albert Camus şi Maurice Merleau-Ponty, de cealaltă. Diferite personalităţi literare au contestat valoarea acestei opere, imputându-i gravitatea apăsătoare. Scriitoarea Iris Murdoch o considera chiar „insuportabilă, din cauza seriozităţii exagerate“.
Alte romane sunt nuanţate de viziunea ei feministă, aşa cum este cazul primului său volum de ficţiune, „Quand prime le spirituel“ (1979). Personajele sale sunt tinere femei, victime ale unui spiritualism care le creează complexe de inferioritate şi le face obediente.
En lie ... putem gasi in paginile aceluiasi ziar opinia , zic eu ...avizata, a lui Ioan T. Morar si nu numai. http://cotidianul.ro/simone_de_beauvoir_nemurirea_ca_blestem-44142.html
P.S.: Dau o bere celui care imi zice primul de ce i se spunea "Castorul" autoarei mai sus mentionate.
