Neam frustrat

Ungaria are 3 zile naţionale: Pe 15 martie, maghiarii aniversează Revoluția din 1848-1849, dată la care s-a consfinit și apariția parlamentului modern a Ungariei. Pe 20 august este sărbătoarea Sfântului Rege Ștefan I, întemeietorul Regatului Ungariei, iar pe 23 octombrie, când se comemorează Revoluția din 1956 și începuturile luptei pentru libertate. Dintre cele trei sărbători de importanță mare, 20 august este considerat Ziua Națională a Ungariei. Este data la care se amintește despre noua națiune maghiară.

Bulgaria îşi serbează în fiecare an ca zi naţională independenţa din 1878. 

Moldovenii şi ucrainienii la fel. 

Sârbii celebrează de ziua lor naţională întâia lor Constituţie.

România are cinci vecini. Cei mai sus menţionaţi. Ziua naţională a României e o ofensă pentru patru dintre cei cinci vecini ai săi. Sărbătoarea română e echivalentă pentru unguri şi ucrainieni cu un furt (Transilvania, Bucovina de Nord şi Bugeac). Pentru moldoveni este nerecunoaştere statutului lor actual (cel de independenţă - după cum este stabilită şi ziua lor naţională) iar pentru bulgari este momentul când au realizat (sfârşitul Primului Război Mondial) că le-a fost luat definitiv Cadrilaterul. 

Sărbătoarea românilor are şi unele accente penibile - Cadrilaterul, Bugeacul şi Bucovina de Nord nu mai fac parte din teritoriul statului nostru. E ca un moş şchiop, chel şi fără dinţi care îşi mai aduce aminte din când în când ce înalt, frumos şi ce erecţii zdravene avea acum 95 de ani.  

Între 1 Decembrie şi ziua în care regatul lui Burebista a atins apogeul sau unirea (prin cucerire) a lui Mihai Viteazul nu e nicio diferenţă. Sunt momente conjuncturale în care o pupulaţie ajunge să stăpânească un teritoriu mai mare decât în anterior. Bulgarii şi ungurii au avut imperii. Ucraina e cea mai întinsă ţară din Europa (exceptând Rusia). 

În faţa cui ne arătăm noi muşchii? Pentru ce? Şi mai ales, dovedim ceva cu acest gest? 

Da. Frustrare.

PS: Am mai scris şi acum doi ani despre asta. 

Dacii şi noua hipstăreală

Hipster - noul animal social care bântuie pe străzile Bucureştiului şi care nu poate fi definit. Îl găseşti în Atelier Mecanic, Control sau la Street Delivery. Sunt toleraţi pentru că sunt inofensivi. Există în orice grup de prieteni câte unul şi nu deranjează cu nimic. S-a integrat. 

Totuşi, pe alţii îi poţi clasifica. Există un nou flagel care dă târcoale prietenilor noştri. Dacomania. Da, este vorba despre daci,  strămoşii din cărţile de istorie. Aceşti fani spun că dacii au fost cei mai viteji, cei mai inovativi şi cei care au făcut legea prin partea asta de Europă. Acest nou curent nu este nou. Adică tracomani au existat şi pe timpul comuniştilor. Pentru că dacii, cu sau fără voia lor, erau traci. 

Long story short... Îmi pare rău să văd oameni care mă înconjoară şi care cred cu obstinaţie în supremaţia ideologico-militaro-organizatorico-bla-bla-bla a dacilor în context continental. Premisele sunt total greşite şi pur unidirecţionale. 

Şi dacă au fost şi dacă nu au fost, la ce te ajută? Că ai o istorie cu care să te lauzi prietenilor străini? Să le spui bulgarilor, ungurilor şi ruşilor că ai fost călare pe ei? Îţi crează mai multă legitimitate ţie ca neam? Pe aceeaşi logică un anumit Ştefan a fost denumit "cel Mare" (deşi a fost primul conducător moldovean care

a plătit tribut) sau Mihai a fost denumit "întâiul unificator al spaţiului românesc" când el nu a făcut altceva decât să cucerească nişte teritorii.

Neam, ţară, naţionalism, rădăcini - cuvintele astea nu te fac nici mai bun, nici mai rău. Ele te fac mai îngust. Gândeşti între nişte parametri foarte strâmţi. Cum s-a mai vehiculat aici, de secol XIX. Dacii, romanii, sciţii, tracii, sunt grupuri de oameni care şi-au purtat oasele pe aici. După ei au fost marile migraţii, mii şi mii de alte neamuri de oameni. Pământul e plin de leşurile lor. Nici unul dintre ei, individual vorbind, nu a făcut un scop din a fi mândri de persoana lor. Au vrut să le fie lor bine. 

În Poiană nu cultivăm mândria ci egoismul.