 |
| Exemplu de atitudine europeană (Cătălin Voicu) |
Nu cred că aveam mai mult de 10 ani când cineva (cred că vărul meu) mi-a spus o treabă pe care o ţin minte perfect. Pentru că m-a marcat. Cuvântul "mişto" e un barbarism ce înlocuieşte în vocabularul român aproximativ 50 de adjective.
Tot ce era frumos, drăguţ, armonios, estetic, plăcut, senin, calm, important, considerabil, remarcabil, bine, lăudabil, cuviincios, arătos, chipeş, fălos, mândru, ochios, vederos, gigea, aspectuos, impozant sau falnic şi cine ştie câte altele se metamorfozau în "mişto". Adică "mişto" era "cu de toate".
De atunci cuvântul a prins rădăcini mult mai zdravene şi nu eşti "mişto" deloc dacă îl eviţi în comunicarea verbală zilnică.
Cum îl gâdilă limbuţa pe ăla din reclama cu fainoşagul din pateu aşa mă gâdilă pe mine urechea când aud în toate conferinţele de presă o sintagmă, "atitudine europeană". Cu substantivul nu am nimic, dar adjectivul l-aş trimite la Academie pentru clarificări. Ce înseamnă "european" în afară de "care aparține Europei sau populației ei, privitor la Europa sau la populația ei"?
Înseamnă oare "mişto"?
Un comentariu:
Ce ma mira legat de misto e longevitatea lui. Coţcar, ca lumea, fain, pizdos, bestial, marfa, beton, temelie, parca vin si se duc, dar misto e un cuvant pe care si bunica il foloseste.
Trimiteți un comentariu