Buf

Gândim în termeni de buf! Vrem investiţii mici şi câştiguri mari. 

Susţinem un candidat. Îi facem o campanie straşnică. Suntem idealişti. 

Apare mioriţa. Fatalismul. Nu are şanse. Oricum nu are stofă. E vândut unei terţe părţi. 

Nu votăm. Rezultatul e oricum la îndemâna altcuiva.

Şi la urma-urmei nici nu ar fi făcut nimic nici el. 

Am vrea să se schimbe radical clasa politică. E candidatul mesianic. E în top în intenţiile de vot. Va revoluţiona întregul sistem. - câştig vizat. 

Campanii online (costuri zero sau foarte mici). - investiţie. 

Clişeu: criteriul meritoriu. "Like"-urile nu sunt voturi. Canapeaua din sufragerie nu e secţie de votare. Înjuri un om pentru deziluziile pe care ţi le crează pentru că o ştampilă ţi-a dat voie. E un drept, nu o obligaţie. 

"Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine" spunea un om care pe criterii meritorii nu avea ce să caute în Ţara Bufului.