 |
| Parabola fiului rătăcitor |
De când mă ştiu înainte de sărbătorile de iarnă se comemorează "evenimentele sângeroase din 1989".
În gimnaziu am avut primul contact cu informaţiile oficiale despre 16-25 decembrie 1989. În manualul de istorie era o lecţie la finalul anului în care se vorbea despre "Revoluţia" care a schimbat regimul comunist.
În manualele din liceu au început să se fixeze cunoştinţe, feţe, fapte, dar şi să apară semnele de întrebare.
După 3 ani de facultate (istorie) încă nu a fost clar ce s-a întâmplat şi toţi colegii au versiuni proprii asupra întâmplărilor de atunci.
S-au scris şi se vor mai scrie cărţi despre acest subiect, fără îndoială, din care se vor mai naşte alte semne de întrebare.
Tot misterul din jurul lui Iliescu, Atanasie Stănculescu, Milea sau Măgureanu mă face să rămân rece la ce se întâmplă în această perioadă a anului.
Pare penibil să comemorezi un eveniment care nu poate fi categorisit ca revoluţie, lovitură de stat, puci sau cine-ştie-ce altceva. Sau şi mai simplu, care nu poate fi definit. Seamănă cu o religie. E prea multă metafizică, mult prea mult ezoterism, mult prea puţine date concrete pentru amploarea de care se bucură.
Un comentariu:
Am ajuns sa constat ca nesansa revolutiei din decembrie 89 de a-si ocupa locul meritat in istoria Romaniei consta tocmai in victoria ei. Daca ar fi fost inabusita si regimul Ceausescu se mai mentinea vreo 10 ani la putere si abia apoi am fi inceput sa ne eliberam de totalitarismul comunism si sa putem comemora curajul orbesc si solidaritatea de care oamenii simplii au dat dovada, nu s-ar mai lipi azi tot felul de etichete nascute din fabulatii care mai dec care de ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989. Pentru ca revolutia invinsa ar fi insemnat o represiune fara precedent, jertfe care nu mai puteau fi puse pe seama agenturilor straine sau ale KGB-uli, CIA, etc si nici Ceausescu nu ar fi mai avut sansa sa fie compatimit care patriot ucis la Targovisten in ziua de Craciun... Doar ca pretul ar fi fost enorm, infrangerea atunci ar fi insemnat o catastrofa nationala, ne-ar fi costst foarte scump! Vecinii nostrii de la apus au avut parte in 1956 de o revolutie inabusita in sange si reprimare si ei stiu sa-si pretuiasca revolutia. Insa la noi revolutia nu a fost infranta, ne-am bucurat de victoria ei iar acum risca sa se fetiseze ca o religie a clasei politice din ce in ce mai discreditate si dispretuite dar si pentru ca pentru ca s-au gasit destui sa o terfeleasca si ponegreasca, sa faca din calai eroi si din eroi huligani. Acesta este tragismul revolutiei. A fost o revolutie in decembrie 1989 cum a fost si o mare adunare nationala la 1 decembrie 1918 si ar fi mare pacat sa o lasam sa piara din mentalul colectiv al acestei natiuni.
Trimiteți un comentariu