Libertatea nu e pentru toţi

Nu ştim ce e aia libertate pentru că nu am avut de a face cu ea. Nu o percepem ca pe o noţiune definită de anumiţi parametri. De aici până acolo. Care îmi permite să fac asta, dar nu şi opusul.  Libertatea noastră e infinită. Libertatea noastră e omnipotetntă. Libertatea noastră e anarhia. 

Caz concret.

Intri pe un site unde are loc un concurs. Sunt date două formaţii şi doar una merge într-o etapă superioară a competiţiei pe baza votului vizitatorilor. Cea pe care o votezi tu are doar 47% din sufragii. Ţi se pare de rahat. Formaţia pe care ai votat-o tu e de o mie de ori mai tare decât prostia aia care are 53%. Şi nici  nu ştii când ţi-a venit gândul, dar ţi-a venit! Mai votezi o dată! Vezi că merge şi mai votezi o dată! Tot aşa până se schimbă raportul de forţe. Acum formaţia pe care o susţineai tu a ajuns la 53%. Dezvălui un rânjet de om satisfăcut. Satisfacţia lucrului bine făcut. Îţi spui plin de mândrie: "Dacă sunt proşti şi nu s-au gândit că se poate vota de mai multe ori ce să le fac eu? Am profitat de breşa lăsată. M-am înscris în limitele jocului.". 

Doar că tu nu ştii că te arzi singur în cur. De fapt, ştii, dar îţi place să te minţi. Trupa aia de rahat era plăcută de mai mulţi oameni decât formaţia pe care o susţineai tu. Aşa că într-un gest demn de prima copilărie, ai bătut din picior şi ai zis: "Eu vreau să fie ca mine!". Doar că acum poţi face în aşa fel încât să fie ca tine. Votezi de mai multe ori. 

De ce votezi de mai multe ori? Pentru că nu poţi gândi decât în "logica pumnului în gură" care ţi-a fost administrată sistematic ţie, părinţilor, bunicilor şi, în general, întregului tău neam. Logică prin care te gândeşti că deîndată ce ai ocazia vei da şi tu cu pumnul în gură. De ce? Pentru simplul fapt că poţi. Pentru că aşa ai văzut şi pentru că e singurul mod în care ai şti să reacţionezi într-o atare situaţie. 

Nu suntem parte a regnului animal pentru că fizic ne asemănăm izbitor cu maimuţele ci pentru că suntem mimetici precum maimuţele. 

Pentru că ţi se dă voie să votezi şi tu faci asta. Ca idiotul. De o mie de ori. 

Tu nu ai avea dreptul să intri în joc pentru că nu îi ştii regulile. Şi atunci când ajungi să le cunoşti te caci în ele. Pentru că ţi s-a oferit ocazia să nu fii conform. Pentru simplul fapt că poţi. Pentru că ai libertatea asta. 

Mă-ta are cratiţă

Da, e un titlu care porneşte de la viralul celor de la Sector 7. Doar că nu e cratimă. Şi nu porneşte doar de la video-ul ăsta ci şi de la o postare a unui prof din facultate. Hari. El făcea o predicţie: "corectarea greșelilor de limba română va fi hipstăreala anului 2013". 

Nu vreau să mă leg de temele de formă ale celor două situaţii, cum ar fi definirea "hipsterimii" sau eficienţa în transmiterea mesajului pe suportul comunicaţional ales pentru viralul menţionat. ...Unde mesajul este să vorbeşti limba română aşa cum prevede Academia Română. 

Vreau să ajung la fond. La cratiţă. 

De ce are mă-ta cratiţă şi nu are cratimă? 

Pentru că în orizontul palpabil al receptorului mesajului nu există cratimă. Pentru că mă-ta, posesoarea de cratiţă, ţi-a vorbit despre cratimă şi despre utilizarea ei în poziţii mai dificile decât în Kama Sutra. Şi tu, om care îngurgitai ceea ce se făcea în cratiţa mă-ta, o ascultai. Şi ţi-a intrat în cap că tu trebuie să foloseşti cratima pentru că ea îţi conferă statut. Adică hrana sufletului. Îţi plăcea asta. Te umplea de stimă. De sine. Şi o voiai şi pe a celorlalţi. Aşa că vânai cratimele din gurile oamenilor. You got skillz!!! 

Problema e că tu, cel care ai fost foarte încântat de "ce bine le-a zis-o Krem!" analfabeţilor astora de români care nu mai sunt în stare să ia un BAC, sau tu, cel care eşti un hipsteraş gramatical în formare, doar vânezi cratime. Şi gândeşti cratiţe. 

Foamea ta a rămas tot la cratiţe. La fel de primară ca a lui Homo Erectus. Fizică. Îţi umpli nişte maţe şi dup-aia îţi pui mâinile pe burtă în semn de satisfacţie. Dar când ţi-ai pus ultima dată mâinile pe burtă în semn de satisfacţie că ai citit o carte? Cu cratime. Nu de altceva, dar poate afli cum/unde să le foloseşti dintr-o sursă avizată şi nu una care te-a corectat când stătea lângă o cratiţă. 

Mâtca

Răscoala de la Bobâlna (1437), unde s-au bătut cu bâte

Ai mei au cumpărat prima maşină când eram la grădiniţă sau în primul an de şcoală, nu mai ţin minte exact. O Dacie 1310 bleu cu număr de Tulcea. Cel puţin jumătate din familie are permis de conducere (unchi, mătuşă, văr, părinţi...). 

Acum vine partea interesantă. 

Săptămâna trecută am fost la mare. Cu maşina. Discutând despre planurile mele de integrare în Absolutul din sudul litoralului autohton cu vărul meu a apărut întrebarea: "Un baston telescopic, o bâtă, ceva ai şi tu?". Măsuri de prevenţie şi protecţie.

Ideea e că nu am avut ustensile de această natură în deplasarea estivală. M-am descurcat fără. Totuşi, mi-au revenit în cap amintiri foarte pregnante în acest sens. În maşinile cunoscuţilor mei am văzut mereu câte-o bâtă. Acum sunt pistoalele cu sare sau gloanţe de cauciuc, săbii şi bastoane telescopice, înainte erau bâte de baseball pe care le găseai pe la târguri iar înaintea ăstora fuseseră bâtele "stil Bobâlna" - care la mine acasă se numeau mâtci. Mâtca era bucata aia de lemn longilină, cu nodozităţi şi rată de contuzii severe foarte ridicată. Ea se găsea liberă prin natură, de-obicei tulpini de copaci tineri sau crengi zdravene cioplite cu îndemânare până la o forma finală - care trebuia să transmită sentimentul de "nu mă bag că o iau". 

Discuţia poate merge în multe direcţii. Şoferul justiţiar. Dreptul de posesie al armelor. Utilitatea armelor. Diferenţa între armele de foc şi cele contondente. E util doar în maşină sau ar trebui purtate când plimbăm pe stradă? 

Eu eram doar curios dacă românii poartă în mod curent genul ăsta de armă în maşini. Că dacă e aşa, vă daţi seama ce arsenal are ţara asta? 

UPDATE: Am găsit în DEX ce înseamnă pe bune "mâtcă". Sunt uşor dezamăgit. Şi parcă îmi place mai mult cum sună "brighidău". 

"MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec."

Politica barbarismelor gramaticale

Exemplu de atitudine europeană (Cătălin Voicu)

Nu cred că aveam mai mult de 10 ani când cineva (cred că vărul meu) mi-a spus o treabă pe care o ţin minte perfect. Pentru că m-a marcat. Cuvântul "mişto" e un barbarism ce înlocuieşte în vocabularul român aproximativ 50 de adjective. 

Tot ce era frumos, drăguţ, armonios, estetic, plăcut, senin, calm, important, considerabil, remarcabil, bine, lăudabil, cuviincios, arătos, chipeş, fălos, mândru, ochios, vederos, gigea, aspectuos, impozant sau falnic şi cine ştie câte altele se metamorfozau în "mişto". Adică "mişto" era "cu de toate". 

De atunci cuvântul a prins rădăcini mult mai zdravene şi nu eşti "mişto" deloc dacă îl eviţi în comunicarea verbală zilnică. 

Cum îl gâdilă limbuţa pe ăla din reclama cu fainoşagul din pateu aşa mă gâdilă pe mine urechea când aud în toate conferinţele de presă o sintagmă, "atitudine europeană". Cu substantivul nu am nimic, dar adjectivul l-aş trimite la Academie pentru clarificări. Ce înseamnă "european" în afară de "care aparține Europei sau populației ei, privitor la Europa sau la populația ei"? 

Înseamnă oare "mişto"? 

Fântâna care schimbă instituţia

Nici Ponta, nici Antonescu, nici USL şi nici Parlamentul nu sunt cei care schimbă conducerea unei instituţii ci Fântâna de la Universitate.

Martoră (simbolistico-geografic) a evenimentelor tulburi din ultimele două decenii, fântâna joacă acum un rol activ. Demonstraţia e simplă.

"Fântăna arteziană din faţa Universităţii de Arhitectură Bucureşti va fi dărâmată. Noua fântână de la Universitate va fi "săltătoare". Asta înseamnă că nu va mai exista nici o construcţie, iar apa va ţâşni direct din pământ." scria Metropotam acum câteva zile. 

Lucrarea va fi executată de firma Tehnologica Radion pentru 1.7 milioane de lei. 

De-aici începe distracţia. 

Firma Tehnologica Radion este controlată de Theodor Berna şi l-a avut în board-ul de conducere pe fostul lider al Senatului, Vasile Blaga. Berna a fost consilierul lui Băsescu când actualul(?) preşedinte era primarul Capitalei. În 1999 firma avea 17 angajaţi şi se ocupa cu extracţia şi prepararea minereurilor feroase. În 2002 compania s-a reprofilat, a început să asfalteze. 

Ideea e că acum are peste 2000 de angajaţi şi zeci de contracte cu statul (a realizat tronsoane de autostradă, deszăpezeşte 5 judeţe şi întreţine mii de străzi din toată România). Relaţiile contractuale l-au făcut să păşească prin aceeaşi cameră cu Băsescu, Blaga, Udrişte, Murgeanu, Negoiţă (Liviu), Videanu, Rădulescu şi mulţi alţi foşti lideri judeţeni ai PDL-ului. 

Rezultatele alegerilor locale l-au făcut pe Berna să fie pus în faţa unor adevăruri politice contradictorii intereselor sale.Trecerea sa în barca adversă a devenit imperativă pentru salvarea integrităţii contului bancar, dar şi a evitării zeghii.

După cum ştim România e plină de fântâni, borduri sau şosele. Unii şi le doresc din toată inima şi nimic nu îi va opri (Constituţia) în atingerea ţelului.