Că ne oripilează sau nu, incinerarea nu este doar un act religios. Poate fi la fel ca o spălătură la fund. Când mă spăl o fac pentru a fi curat şi a nu leza olfactiv vecinii. Pentru că îmi place să miros bine în loc să put. Şi iau decizia care mă face să mă simt bine. Adică mă spăl.
La fel şi cu incinerarea. Vreau să fie ars trupul pentru că nu m-am spălat o viaţă întreagă pentru a fi sălaşul viermilor. Şi nici nu mă încântă ideea de a plăti impozit anual pentru locul de veci (care oricum costă destul de mult când îl voi cumpăra). Însăşi sintagma "loc de veci" este una atât de comună încât îi ignorăm originea creştin-ortodoxă. Dar ţelul spre un climat normal nu e să atacăm biserica ci să conştientizăm retardul pe care îl oficializăm cu fiecare huiduială pe care o administrăm purtătorilor de doliu.
Şi îl oficializăm cu fiecare clipă cu care nu acceptăm noi, oamenii - nu BOR-ul (Biserica Ortodoxă Română), că unii ar dori să fie mai afânaţi în sensul de cenuşă şi nu de viermi. Acest accept poate surveni pe calea argumentată - a libertăţilor individului sau mimetic. Când prima variantă pică, adică cel mai des, poţi face un efort minim de copiere. Este dovedit istoric retardul social, instituţional sau economic faţă de Europa de Vest sau America de Nord. Cât de greu ar fi să ne uităm la capra vecinului şi să ne dăm seama că un crematoriu nu are de a face cu evoluţia socială?
Dacă un vecin este incinerat înseamnă că fiica lui va face cancer? Că fiul lui îşi va piede job-ul? Că soţia lui îşi va piede minţile? Că nepoţii lui vor rămâne repetenţi? Că averea sa se va duce pe apa sâmbetei? Şi dacă răspunsul răspunsul este "da" de ce nu avem o Europă de Vest plină de retarzi şi o Americă de Nord invadată de lăcuste?
Exemple:
În 2008 aproximativ 72% dintre decedaţii britanici au fost incineraţi în cele 251 de crematorii. Danemarca - 76%, Suedia - 70%, Canada - 68%, SUA - 41%