Eu o să recunosc, chiar şi azi.
Se face că toţi cei care nu pot suporta căldura excesivă de afară şi-au pus aer condiţionat în casă. Foarte bine! Problema lor interioară s-a rezolvat. Şi mai bine!
Dar eu? Ăla care merge pe stradă...ce vină am? De ce te pişi în capul meu?
De ce binele tău mi-e mie invers proporţional?
Că vrei sau nu, furtunaşul ăla prin care este evacuată apa din cameră ţi-e surogat de falus. Nesimţirea ta (aia care te-a împiedicat să faci ceva cu furtunaşul) se revarsă în capu-mi nestingherită.
Astfel de puţe au crescut pe mulţi pereţi. Pe lângă pereţii cu pricina trec şi mai mulţi oameni. Ce este amuzant e că unii se bucură când în creştet le cade picătura aia de pişat rece.
Între timp eu mă rog să moară pe toţi pişăcioşii. De prostată.
2 comentarii:
Am evoluat, totuşi, privitor la ce pişat curge de la balcoane. Când eram eu tânără - şi mă jucam prin faţa blocului - vecinul de la 1 îşi spăla balconul în capul nostru (sub balconul lui fiind, bineînţeles un loc excelent de joacă). Nu ştiu cum se făcea, mai mereu ne lua pe nepregătite. În fine, problema era că nu curgea apă simplă semi murdară, nici apă plată cu lămâie, ci apă de la găleată cu pipiul câinelui din dotarea vecinului, câine ce urina balconul. Cu siguranţă undeva în lumea asta încă există o bucată dintr-un tricou, de-al meu ori al unuia dintre coechipierii din acele vremuri, pe care dacă am supune-o unor analize am constata apoi că încă mai are urme de apacupipidecâine pe el, oricât de spălat ar fi fost, chit că nici câinele nici vecinul nu mai există. Fizic vorbind. Aşa că, apă fără pipi care curge de la balcoane este LUX. Heh.
eu nu stau la bloc decât de vreo câţiva ani...am evitat pipiul cu brio.
Trimiteți un comentariu