Noua eră a comunismului - anul 95

Nu s-a descoperit încă epitetul ce caracterizează interviul cu domnul Ungureanu. Reiau mai jos materialul realizat acum câteva luni pentru site-ul cu care colaboram la vremea respectivă.

"Pe lângă Partidul Alianţa Socialistă, în România mai există încă un partid de sorginte comunistă. Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) activează în Curtea de Argeș și președintele său a acordat pentru alfanews.ro un interviu pe care îl redăm integral:

Tovarășe Ciprian Ciocan,
Vă trimit răspunsurile la interviul dv:

Răspuns la întrebările dv. din 9 februarie 2011

Ciprian Ciocan: Ne puteți spune în ce doctrină se înscrie partidul ?
Gheorghe Ungureanu: Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) își întemeiază existența și activitatea pe Doctrina Comunistă, numită pînă acum ”marxist-leninistă” sau ”materialist-dialectică”; preferăn denumirea Doctrina Comunistă, noi contribuind la definirea deplină și finalizarea constituirii acestei doctrine și încercăm să o propunem tuturor partidelor comuniste.

C.C.: Care sunt ultimele alegeri la care ați participat și ce scor ați înregistrat ?
G.U.: Nu am participat (cu Partidul Comuniștilor) la nicio ”alegere”, fiind permanent blocați, prin toate mijloacele, de autoritățile contrarevoluționare ale Statului despotic, feudalo-ecleziastic instaurat la 22 decembrie 73 (1989). De altfel, în toată perioada contrarevoluției nu au avut loc alegeri, deoarece nu a existat alternativă la candidaturile peceriste, ele ocupînd toată scena politică romînească.

C.C.: Aveți filiale în toată țara, care sunt cele mai active dintre ele ?
G.U.: Am avut de-a lungul anilor (începînd cu 22 decembrie 73/1989) organizații locale sau județene în 34 de județe, dar abia la 23 octombrie 93 (2009) a fost respinsă ultima acțiune a infractorilor din ”justiția” contrarevoluționară urmărind radierea noastră, fiind nevoiți să reluăm acțiunea de organizare, în condiții foarte grele, lipsiți total de acces la mijloacele de comunicare în masă și fără posibilități materiale. În timp, au fost mai active organizațiile din Argeș, Maramureș, Ploiești, Brașov, Vaslui, Dîmbovița, Tulcea, Timiș, Olt, Constanța, Vîlcea.

C.C.: Cînd și cum a decurs procesul de strîngere a semnăturilor pentru înființarea partidului ?
G.U.: Am început în 22 decembrie 73 (1989) și aveam în 24 decembrie 1.200 de semnături, dar după ce s-a stabilit un mod de înregistrare a partidelor (prin justiție, ceea ce este absolut abuziv), am reluat complectarea formularelor, iar în decembrie 1991 am organizat prima Conferință de constituire, soldată cu eșec, deoarece unii tovarăși, fiind peceriști, au refuzat să aprobe Statutul și s-au retras. Continuînd să facem înscrieri, am reorganizat a doua Conferință de constituire la 11 decembrie 1993, cu același rezultat, conferința fiind părăsită de tovarășii din București, Pitești și alții. Abia la 23 martie 80 (1996) am complectat lista și am constituit Partidul la Conferința Națională care a avut loc la Curtea de Argeș.

C.C.: Care sunt cele mai acute probleme pe care le întîmpinați ?
G.U.: Prima problemă este atitudinea nerușinată a autorităților peceriste care au refuzat să ne înregistreze timp de aproape 14 ani, iar acum refuză, în mod constant să ne acorde sedii și acces la mijloacele de comunicare în masă, în condițiile în care în Romînia post-decembristă contrarevoluționară nu există niciun organ de presă independent sau de stat, disponibil pentru toate partidele ! Noi sîntem, astfel, singura țară din lume în care nu poate funcționa un partid democrat, aceasta în condițiile în care, din gunoaiele istoriei au apărut multe astfel de ”partide”, inclusiv fasciste, legionare, etnice, teroriste, extremiste… toate constituite și conduse de către peceriști, în frunte cu telectualii, dovediți, în totalitate, anti-democrați și, mai ales, neinstruiți, analfabeți, politic vorbind.

C.C.:Cum se finanțează partidul ?
G.U.: Puținele fonduri pe care le obținem provin din taxa de înscriere și cotizație; pînă la înregistrarea formală (perioadă în care nu am încasat taxa de înscriere și cotizația) toate cheltuielile (care au fost substanțiale) au fost asigurate de Președintele fondator și puține alte contribuții ale unor tovarăși.

C.C.: Ce părere aveți despre legea electorală ? Dezavantajează ea partidele neparlamentare ? Cum ați resimțit dumneavoastră rigorile legii ?
G.U.: Legea electorală în funcțiune (și mai ales proiectul celei noi) sînt expresii ale banditismului politic al peceriștilor care au instaurat terorismul și despotismul politic în 22 decembrie, o dată cu victoria (vremelnică) a contrarevoluției. Partidele neparlamentare nu există practic, ceea ce se observă și din aceea că, în toți cei 21 de ani ai puterii contrarevoluționare, niciodată vreun Președinte nu s-a întălnit cu ac estea; despre cele burghezo-moșierești, anti-democratice, se mai aude pentru că toată (anti)presa este a ciocoilor, iar noi nu avem niciun acces, decît dacă le vine pe chelie unor (anti)ziariști să mai încropească o… batjocură ! Prin introducerea cerințelor anticonstituționale privind listele abominabile de susținători și a ”votului cenzitar”, în 91-92-93 nu ne-am putut prezenta, motiv pentru care și numărul votanților prezenți la ”alegere” a scăzut dramatic, pînă la 34 %, după cum se știe, iar dacă nu era găselnița cu referendumul, ar fi scăzut la 20 % ori chiar sub această cifră, ceea ce echivala cu evidenta cădere în … Sclavagism !

C.C.: Cum abordați anul electoral 2012 ? Ce strategie aveți ?
G.U.: Nici acest an nu este ”electoral” ! De vreme ce ni se impune, teroristic, să plătim sume imense, în loc să fim sprijiniți de la buget –mai ales partidele care nu sînt parlamentare !- pentru a participa cu candidați, transformînd astfel votarea mecanică în … alegere calitativă ! Încercăm să găsim candidați dintre Muncitori, Țărani, Ciobani, alte categorii de oameni ai muncii, pentru funcțiile de Consilier (local și județean), Primar, Președinte CJ, Parlamentar, spre a deschide, prin succesul lor, calea spre democrație, total inexistentă la noi după 22 decembrie.

C.C.: Vi s-a solicitat vreodată înglobarea partidului într-unul mai mare ? Dar înregimentarea dumneavoastră într-o altă formațiune ? Cînd și cine ?
G.U.: Da, deseori, în diferite variante. Primele propuneri, chiar în decembrie 73 (1989) au venit pentru conducerea națională a P.N.L. și P.N.Ț. Fiind deținut politic, cu condamnări, închisoare politică, percheziții, represiuni de toate tipurile (inclusiv… omor ! – a cărui victimă, ”colaterală și incidentală”, a fost însă altă persoană), confiscări de bunuri, nerestituite pînă astăzi, 9 februarie 95 (2011) –apartament, manuscrise literare și politice, pușca și muniția de vînătoare, pămîntul meu, al familiei și al Obștii Moșnenilor, pentru care ne judecăm ÎNCĂ din anul 45 (1961)- eram considerat anti-comunist, dar eu am fost, sînt și voi fi, pentru toate mileniile viitoare, comunist !

În anii 75-76 (1991-1992), pe cînd Partidul nu era înregistrat, dar strîngeam semnături și publicam comunicate, apeluri, declarații… și constituiserăm (cu ing. Virgiliu Cătălin Zbăganu din București și Marin Trușcă din Craiova) Comitetul Național pentru înființarea ”Partidului Comunist” am avut propunere insistentă de a-l primi, ca PREȘEDINTE al Partidului în formare, pe tovarășul … ION ILIESCU !

Multe partide –autoconsiderate de Stînga- m-au solicitat, iar în unele m-am și înscris, am fost membru fondator sau cu funcții de conducere, precum: Prim-vicepreședinte de la înființare la PSMR, Vicepreședinte la PSR, membru în conducerea națională a PMR, idem PAS, Președinte al Comitetului Consultativ Superior al Uniunii Comuniștilor Romîni (al tovarășului Daniel Dediu, în curs de organizare).

Discuții multe și profunde, mai ales în anii 87-89 (2003-2005) am avut cu tovarășul Constantin Rotaru, Președintele PAS, pentru a uni cele două partide sub o copreședinție comună, în mai multe variante, dar … Eu n-am puut să renunț la esență –comuniști ne-peceriști- iar dumnealui nu s-a hotărît să accepte dorința majorității covîrșitoare (a propriului partid) de-a veni spre Doctrina Comunistă, de-a repudia Imperiul European și de-a ieși din ”partidul” suprastatal anti-democrat ”Stînga Europeană”, dar … mai este timp.

C.C.: De unde denumirea de “nepeceriști” ?
G.U.: Noi sîntem COMUNIȘTI și nu lălăitori de teze și principii comuniste, cum au fost cei 3.800.000 de peceriști, membri de partid, toți anti-comuniști (cu excepțiile simbolice – Președintele asasinat mișelește și soția sa) . Partidul nostru, fiind exclusiv al comuniștilor, de regulă care nu au fost membri ai PCR, am precizat în paranteză această explicație : ”nepeceriști”, absolut necesară în epoca de tîmpitizare contrarevoluționară post-decembristă în care toți ”telectualii” au devenit retrograzi și reacționari, slugoi ai reptileor peceriste, ciocoii, care au constituit și conduc, cu pricepere și devotament, sute de partide anti-democrate (anti-comuniste). Astfel, numai astfel. oricine poate constata că noi, comuniștii, nu sîntem totuna cu inamicii noștri – peceriștii.

C.C.: Există vreo legatură cu Partidul Alianța Socialistă? dar cu Asociația Scânteia ?
G.U.: Au existat contacte între noi, ca activiști din zona Stîngii, cu ambele, chiar înainte de propria dumnealor activitate; să nu uităm că eu am activat sub DRAPELUL COMUNIȘTILOR începînd din 22 decembrie 73 (1989); particip la unele acțiuni ale Asociației Scînteia –am avut chiar o întîlnire comună cu o delegație a Partidului Comunist din Grecia- iar în PAS am fost membru, chiar al conducerii colective naționale (pînă la înscrierea oficială a Partidului Comuniștilor). În anul 88 (2004) am fost ales Consilier local al PAS și am candidat pentru Camera Deputaților în Maramureș, pe primul loc în lista PAS, în baza proiectelor realizate cu tovarășul Președinte Constantin Rotaru, o personalitate interesantă, atrăgătoare, hotărîtă, perseverentă, înțeleaptă și –ceea ce-mi displace- diplomatică. În politică cel mai păgubos -și periculos !- lucru este diplomația; ea nu trebuie să înlocuiască deplina sinceritate obligatorie față de clasa pe care o reprezinți, precum și respect desăvîrșit față de adversari. Această cerință devine presantă și magnifică atunci cînd omul reprezintă Stînga, adică masele populare, căci Numărul este principala calitate în politică !

Notez că am mai fost, temporar, în conducerea națională a Frontului Popular Român și a PUNRT (PUNR) –pe lista căruia am și candidat în 75 (1992) la Camera Deputaților și am obținut un mare număr voturi – dar am descoperit repede că acestea erau de esență burgheză, antiștiințifică, antinațională, anti-democrată.

C.C.: Considerați partidul dumneavoastră “adevăratul” partid comunist din Romania ?
G.U.: În ”România” mai sînt partide ale comuniștilor (spre exemplu în Republica Moldova), dar în Romînia, nu mai sînt altele, dacă avem în vedere realitatea pe care ne-au servit-o peceriștii: ei toți l-au răpit, l-au sechestrat, l-au asasinat pe șeful lor, s-au bucurat, l-au hulit și continuă s-o facă și după 21 de ani; niciun pecerist nu s-a alăturat Comuniștilor nici măcar în comemorarea anuală pe care o facem Președintelui, în numele Comitetului Național pentru Cinstirea Memoriei Președintelui-cel-Mare, Nicolae Ceaușescu. Fostul P.M.R. (care și-a zis, de la 1 noiembrie 81/1997, PCR) nu accepta, pînă la acea dată, simbolul ”Secera și Ciocanul”, referirea la Nicolae Ceaușescu și termenul … comunist ! Cam aceeași poziție a avut-o, pînă de curînd, conducerea PAS. Așadar, pot fi și alte partide ale comuniștilor, dar sînt comuniste cu adevărat cu condiția ca să acționeze împotriva contrarevoluției și pentru revenirea la regimul democrat – pentru construirea Socialismului, prin aplicarea Doctrinei Comuniste.

C.C.: Ce părere aveți despre personalitatea tovarășului Nicolae Ceaușescu ?
G.U.: Am fost crunt reprimat sub conducerea sa, dar eu știam, cu dovezi certe, că dînsul este prizonierul unor bandiți, cum am avut confirmări din imediata apropiere a dumnealui. (Notez că am fost și am rămas simpatizant și susținător, pentru cele mai înalte funcții, al lui Gheorghe Apostol și Chivu Stoica). Considerîndu-l vinovat pentru starea sa de prizonierat și, mai ales, pentru degradarea vieții politico-ideologice, începută la Conferința Națională din decembrie 51 (1967) apoi trecînd prin ședința plenară din aprilie 52 (1968) și prin marasmul din august 52 (1968) –începutul prăbușirii Țării și a Socialismului în Europa, datorită poziției de noatin rătăcit a Romîniei- eu m-am distanțat total de poziția sa, nu-i rosteam niciodată numele pînă în anul 73 (1990), nu am pus mîna pe ”Scînteia” (ziar căruia îi ziceam ”Tăciunele”, actualul îmbuibat beneficiar ”Adevărul” și odrasla lui bastardă, ”Gîndul” !).

Totuși îi scriam scrisori, memorii, propuneri și reclamații, inclusiv după deschiderea dosarului de urmărire informativă în anul 55/1971 (mi se zicea, între altele ”Haiducul”), pe lîngă zezi-de-zeci de dosare penale și civile; ne-am întîlnit de mai multe ori, am fost chemat în audiență, în urma unor scrisori și telegrame dure, menit să-l salveze; ultimele audiențe au fost la 26 decembrie 72 (1988) –pentru recuperarea apartamentului confiscat- și la 13 ianuarie 73 (1989) –al doilea mare război (pierdut !) pentru salvarea comunei natale, Cicănești, hertepelită de ciocoii peceriști care, totuși, o stăpînesc netulburați din 6 martie 29 (1945) și pînă astăzi, 9 februarie 95 (2011)…

Personalitate complexă de Muncitor aspru, călit în lupte revoluționare, cu rădăcini de Țăran, sensibil, duios chiar, înțelegător și uman, devotat familiei și Cauzei de eliberare socială și națională a victimelor nedreptăților –să ne-amintim mereu vorbele-i de miere: minunata clasă muncitoare !-, licențiat în Economie politică și Științe militare, Comunistul, Președintele și Generalul Nicolae Ceaușescu a devenit cel mai mare Erou-Martir Național al Poporului Dac, din toate timpurile, nefiind cunoscut niciun egal în cele 30 de milenii de cînd avem știri despre acest Mare Popor (felicitări tovarășului Președinte Băsescu pentru că a acceptat, poate la propunerea mea, poate a altora, poate din propriu-i iz Dacic, să zică așa despre Poporul nostru !).

De aceea, firesc, se cuvine, ca dumnealui să fie Farul și Piscul-de-Lumină spre care să ne călăuzim privirile, gesturile, sentimentele, ideile și lupta care să aducă revirimentul: regimul democrat.

Erori fundamentale – prima fiind abandonarea luptei pentru dezrobirea religioasă- impuse, probabil, de banda care îl ținea prizonier, au determinat degradările, denaturările, abuzurile, îndepărtarea de esențele Doctrinei Comuniste, neexplicată și neaplicată niciodată pînă la capăt, nu numai la noi, în final producînd trădarea Socialismului de către ciocoii peceriști și … contrarevoluția !

Am conceput și inițiat, fără succes, acțiuni care să-l scoată din ghearele bandei deținătoare, deși calea s-a dovedit fără întoarcere, datorită lui august 52 (1968) și, mai ales, cultului deșănțat al personalității, act agresiv inadmisibil într-un regim democrat, care-l transforma pe dînsul într-o mumie, iar pe lălăitori în circari ordinari. Acum dumnealui a devenit o stea polară în splendidă ascensiune, iar lălăitorii, în frunte cu peceriștii Iliescu-Constantinescu-Băsescu, ca să nu numim decît vărfurile, și-au ales alte mumii: USA, Imperiul Cotroman Romano-German European, NATO.

Vă mulțumesc și, la rîndu-mi, vă urez succes în profesie și în viață !

9 februarie 95 (2011);

(Eu număr anii de la începutul Erei Democrate, 7 Noiembrie 1917)