O fisa a unui tablou

I DATE TEHNICE

1. Nume: Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851)
2. Titlu: Romania revolutionara (1850)
3. Dimensiuni: ma mai interesez , nu am avut ruleta la mine cand am fost la MNAR sa o vad.
4. Provenienta: Autorul a daruit lucrarea lui C.A.Rosetti pentru ca mai apoi ea sa ajunga in Pinacoteca statului. Actualmente opera se regaseste in Muzeul National de Arta.
5. Tehnica: Ulei pe panza
6. Semnatura: nu se regaseste pe lucrare niciun insemn care sa ne conduca spre aceasta idee.

II INTERPRETAREA OPEREI

1. Biografia: Constantin Daniel Rosenthal s-a nascut in anul 1820 intr-o casa de evrei instariti din Pesta. Desi parintii sai nu l-au indemnat catre sectorul artistic acesta paraseste orasul natal la varsta de 17 ani si se inscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena, unde studiaza desenul arheologic.

Aici se imprieteneste cu Ioan D. Negulici, cel care il va aduce pentru prima data in Romania, in 1839. Artistul hotaraste sa ramana aici pana in 1844, timp in care se intretine cu banii proveniti din portretele pe care le realiza boierilor. Tot in acest interval temporar leaga o stransa prietenie cu C.A.Rosetti, liberal-radical ce ii va influenta profund orientarile politice.

Dezamagit de tehnicile artistice pe care le detinea ia decizia de a se inscrie la sfarsitul anului 1844 la cursuri de specialitate in Paris, unde l-a avut profesor pe Drolling. Urmat in Franta de Rosetti, il vom regasi la intrunirile studentilor valahi si moldoveni care-si manifestau nationalismul si ideile radicale.

Anul 1846 este unul care sta sub semnul calatoriilor, itinerariul sau fiind Anglia, Franta, Budapesta, Mehadia si in fine Bucuresti. Revenit in Romania incepe sa frecventeze cercurile intelectuale radicale si se inscrie ca membru in societatea „Fratia”.

Devine factor activ al Revolutiei din 1848 si in urma evenimentelor este nevoit sa paraseasca tara pentru o scurta perioada de timp. Acest tumult continuu il stimuleaza pe Rosenthal si se intoarce in Romania pentru a obtine cetatenia statului adoptiv. Imediat dupa aceasta ii transmite intr-o scrisoare lui Rosetti: „ Nu m-am gandit niciodata ca pot fi atat de valah ca in momentul de fata”. Insa, la sfarsitul lunii septembrie a aceluiasi an, trupele otomane intra in capitala Munteniei si inabusesc Revolutia, ca urmare a acestor fapte Rosenthal (impreuna cu ceilalti doi aristi langa care se regaseste in fiecare text, Negulici si Iscovescu – cunoscuti pentru faptele lor si ca pictori eroi sau martiri) se vede nevoit sa plece la Budapesta si mai apoi la Paris, unde isi continua lupta de propaganda . In aceasta perioada sunt pictate si cele mai cunoscute opere ale sale „Romania revolutionara” si „Romania aruncandu-si catusele pe Campia Libertatii”. Anul 1850 este unul de peregrinari intre Franta si Elvetia. Pana la urma, in luna iulie a anului 1851, se hotaraste sa revina in Valahia si sa reaprinda flacara stinsa de trupele turcesti in septembrie 1848. Pana sa infaptuiasca acest lucru, pictorul este capturat catre austrieci care pentru „orientari politice imprudente” este incarcerart si torturat pana la moarte. La 30 de ani de la Revolutie si cand conceptul de Romania deja capatase forma, Maria Rosetti scrie in revista „Mama si copilul”: „[Rosenthal a fost] unul din cei mai buni si loiali oameni pe care Dumnezeu i-a creat dupa asemanarea Sa. A murit pentru Romania, pentru libertatile ei; a murit pentru prietenii sai romani. [...] Acest prieten, acest fiu, acest martir al Romaniei este un israelit. Numele sau a fost Daniel Rosethal.”

2. Iconografia panzei: Elementul central al picturii este si subiectul principal al acestui punct. Portretul femeii se suprapune peste un simbol, cel al tarancii. Creeaza astfel elementul de interferenta cu privitorul care cauta sa se identifice cu obiectul asupra caruia isi focalizeaza atentia. Pozitia capului si a torsului vin de asemenea sa sublinieze anumite trasaturi cu care entitatea statala la care se face referire trebuie sa se asocieze, puterea, vointa si aspiratiile inalte.
3. Integrarea operei in contextul creatiei artistului: „O vreme am pictat tablouri sentimentale si am crezut ca aceasta este vocatia mea...” recunoaste Rosenthal. Urmatorul pas este natura moarta si cel mai concludent exemplu este „Vanitas”, unde Rosenthal face proba ca a trecut prin secolele XVI-XVII ale picturii flamande; pentru a ajunge intr-un final si la etapa in care a pictat si „Romania revolutionara” si despre care insusi recunoaste: „Mai tarziu am vazut ca revolutia a intrat in sufletul meu, am simtit si simt inca inclinarea pentru tablouri caracteristice. Nu pot sa creez decat figuri de femei, mame care sa ne corijeze coruptia, figuri eroice, nobile si blande in acelasi timp.”

4. Surse iconografice: In cazul de fata este simplu de comentat pe marginea acestui aspect, intrucat se stie ca muza artistului pentru aceasta creatie a fost Maria Rosetti, sotia prietenului C.A.Rosetti, despre care D. Grigorescu spune ca era o „inflacarata patriota” si pentru care pictorul purta un respect profund.

5. Surse stilistice: Dupa cum aminteam si mai sus, in biografie si nu numai, opera artistului a fost vadit influentata de realitatile politico-sociale din contemporaneitate. Ca sa fim mai exacti, Revolutia de la 1848 a fost elementul definitoriu al parcursului lumesc pe care l-a avut Rosenthal si acest lucru nu se reflecta doar in opera sa artistica ci si in activitatile pe care le-a intreprins in anii sai de maturitate.

III PARERI PERSONALE

In ceea ce priveste „Romania revolutionara”, Constantin Daniel Rosenthal atinge apogeul creatiei sale. Aceasta creatie nu exceleaza doar la capitolul simbolistica ci si la tehnica. Regasim niste jocuri de culori ce pana atunci nu apareau in tablourile sale, si ma refer aici mai ales la triunghiul contrastant ce se creaza intre rosu, negru si alb. Totusi, acest „simbol permanent valabil al avantului revolutionar si al patriotismului”, dupa cum il denumea biograful sau – Ion Frunzetti, pare ca scapa ceva de sub stricta sa observatie. In viziunea mea, verosimilitatea operei este putin subrezita tocmai de figura feminina. Sentimentul de autenticitate al romancei de la tara este afectat, in ciuda portului excelent analizat si redat de autor, de o fizionomie candida, suava, senina, dar mult prea rafinata pentru un etalon al statului profund agrar pe care trebuia sa-l intruchipeze. E lesne de inteles ca modelul Mariei Rosetti a fost cel mai la indemana, mai ales ca opera de fata a fost pictata la Paris, insa pentru a reda impresia originalitatii ii trebuia altceva.

IV INTERPRETARI ALE OPEREI IN BIBLIOGRAFIA DE SPECIALITATE

Acest punct nu poate trece fara a-l mentiona inca o data pe Ion Frunzetti, cel ce a fost biograful lui Rosenthal si care ne furnizeaza cele mai multe date despre viata si opera artistului. In proportie de 50% datele prezente in expunerea de mai sus sunt furnizate de el prin intermediul cartilor „Pictorul revolutionar C.Rosenthal” si „Arta romaneasca in secolul XIX”. Un alt personaj care trateaza subiectul Rosenthal este Vasile Florea, acesta scrie intr-una din cartile sale: „simbolul tarancii care salveaza steagul revolutiei e proiectat pe un fundal in care se desfasoara un episod real: acela al luptei cu ostile turcesti in Dealul Spirii”. Prin aceasta mentiune domnul Florea sustine ca acesta este elementul care aduce autenticitatea operei. Afirmatia sa vine chiar in concordanta cu ideea vehiculata si de Petre Constantinescu-Iasi conform careia in acea perioada artistii isi polarizau temele in jurul alegoriilor, a scenelor istorice si a portretelor. E foarte usor de sesizat din aceasta perspectiva ca Rosenthal nu a fact decat sa jongleze si el cu aceste notiuni si in cadrul „Romaniei revolutionare” chiar sa combine ultimele doua teme.

V BIBLIOGRAFIA

- Frunzetti, Ion – Pictorul revolutionar C.Rosenthal, Ed. de Stat pentru Literatura şi Arta, Bucuresti, 1955
- Frunzetti, Ion – Arta romaneascai in secolul XIX, Ed. Meridine, Bucuresti, 1991
- Florea, Vasile – Arta romaneasca moderna si contemporana II, Ed. Meridiane, 1982
- Djuvara, Neagu - Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne, Humanitas, Bucuresti, 1995