Noaptea - Elie Wiesel

“Am pierdut ce era mai important. Credinta.” Sunt cuvintele baiatului de 15 ani ce pe parcursul unui an a schimbat climatul calm al caminului din Sighet cu teroarea lagarelor Auschwitz, Buna si Buchenwald. Daca prefata nu ne-ar avertiza de veridicitatea faptelor ce ni se vor perinda pe parcursul celor 130 de pagini am crede ca avem de a face cu un parcurs initiatic pe taramurile macabrului. Descoperim astfel, o data in plus, teroarea, cruzimea si lugubrul in cele mai pure forme ale sale si in cele mai negre ipostaze ale conditiei umane.

Tainele Talmudului, relatia tata-fiu, maturizarea prematura intregesc un tablou care nu va putea iesi niciodata de sub tutela sumbra a contextului in care e plasata actiunea, Holocaustul. Toate acestea privite prin ochii micului Eliezer, care, in ciuda varstei fragede, reuseste sa constientizeze pe deplin cursa in care este prins, cea a supravietuirii.

Daca cele scrise mai sus nu suscita interesul pentru lectura atunci ganditi-va ca opera de fata a fost scrisa la indemnul lui Mauriac, cu care autorul s-a aflat in relatii foarte bune, si ca aveti in fata cuvintele laureatului Nobel pentru pace din anul 1986.

Si noi, romanii, nu avem prea multi laureati ai inaltei distinctii mai sus mentionate.

P.S.: Al saptelea de pe randul doi din imagine este chiar autorul cartii.