miercuri, 30 aprilie 2008

Stiti vreun zoo cu ursi polari?


M-am nascut in era in care Pamantul a luat calea pieirii. Ba nu, in epoca in care face pasii definitivi pe aceasta cale.


Sunt nascut la vreo 2 saptamani de la accidentul de la Cernobal (pe 26 s-au implinit 22 de ani de la eveniment). Nu stiu ce efecte a avut asupra mea dezastrul din nordul Ucrainei, dar nu ma indoiesc de prezentza unor repercusiuni datorate acestuia. Am deschis ochii intr-o lume dependenta de petrol. M-am vazut ridicandu-ma in anii in care inundatziile au devenit rutina. Mi-am gasit de atatea ori refugiul intr-o padure care isi diminueaza aria proportional cu dezghetzul calotei glaciare.


M-am hotarat sa scriu despre poluare, mediu si problemele legate de aceste doua constante intre care pendulam cand am auzit azi la radio ca mai avem mai putin de 50 de ani in care sa ne bucuram de fratzii lui Fram. Nu sunt zoolog si nici macar un militant acerb al cauzelor inaintate de Greenpeace, dar m-a cam pus de ganduri aceasta stire. Am fost si eu copil si mi-am lipit de atatea ori nasul de TV cand vedeam pe sticla cate un urs polar. In mintea mea a existat mereu o certitudine nedezvaluita ca voi ajunge sa vad in carne si oase un urs alb. Poate se va intampla. (nu e o prioritate, dar sper din toata inima - si ca tot am ajuns aici, imi pare rau ca nu sunt mai vehement intr-o privintza de acest gen. Nu cred ca intelege cineva ce vreau sa zic...insa as vrea sa simt o emotizie mai puternica in momentul cand sunt vehiculate problemele de acest gen pentru ca sunt constient de importantza lor). Revin la punctul in care vorbeam punctual despre ursii polari si ma gandesc ca nu peste multe generatzii vor fi oameni care vor afla despre aceasta specie doar de la Cezar Petrescu, din tratate sau de la Discovery. E rushinos, nu vi se pare. e la fel de rusinos ca orice alt lucru pe care stii ca-l ai in mana si ca depinde de tine si totusi ii dai drumul din mana...din comoditate. De ce sa scot incarcatorul telefonului din priza cand pot sa-mi iau mobilul si sa plec. De ce sa ma obosesc sa duc mana pana la priza si sa trag de stecker? Doar o sa il pun la reincarcat peste vreo 2-3 zile din nou, nu? De ce sa faca asta daca nu voi avea nevoie de priza in alte scopuri intre timp? De ce sa imi pese pentru o cantitate asha de mica de curent pe care o consuma in rastimp?

Nu cred ca trece zi in care sa nu aud "calota glaciara s-a redus semnificativ", "sat din judetzul Iasi inundat in proportzie de 60%", "tanc petrolier avariat in Marea Rosie", "defrishari masive in judetzul Harghita", "ploi acide in Maramuresh", "cea mai calduroasa vara din ultima suta de ani", "Bucurestiul, cel mai poluat orash din UE" si intrerup lista din acelasi considerent...mi-e rushine.

Cum e sa fii la cota 2000 si primul lucru pe care il vezi pe jos e un muc de tzigara? Cum e cand vezi un om scuipand pe strada? Cum e cand iti relaxezi vezica in mare? Cum e cand lasi un o sticla de Cola pe bancheta maxi-taxi-ului? Cum e cand lipesti guma prin coltzurile bancii din amfiteatru? Cum e cand faci un gratar in graba si mai torni si niste benzina sa arda mai repede Cum e cand te dai cu spray-ul ca un disperat si lasi dara in urma ta? Cum e cand te duci la meci si scuipi cojile de semintze pe jos? Cum e sa te duci cu masina pana la magazinul din coltz?

Raspuns universal valabil: Normal!
...mi-e rushine!

Si stii ce e mai dureros? Ca m-am obishnuit sa-mi fie rushine.

Un comentariu:

o tipa instinctuala spunea...

As mai adauga ceva la postul tau..

1.Vreau si eu sa vad unul.

2.Sa salvam copiii din Africa:))