miercuri, 13 iunie 2007

Remember "varsta de aur"


Azi am avut o revelaţie...

E ultima săptămână de şcoală...

Obişnuiam să fiu extrem de fericit în perioada asta...

2 ani de când am terminat liceul...

6 ani de când am terminat gimnaziul...

10 ani de când am terminat şcoala primară...

Nostalgiile, amintirile, impresiile, chiar şi episoadele mai puţin plăcute au rămas...toate înconjurate de o aură ce va dăinui o viaţă.

Încerci din răsputeri să te ţii si cu dinţii de ultimile rămăşiţe ale propriului eu care conservă într-o formă sau alta urme virgine ale copilăriei, urme fără de pete şi relicve ale unor principii simple, dar verticale.

Grija zilei de mâine întunecă privirea şi face(aş putea zice "obligă") să se păstreze ca singur reper această idee pur mercantilă şi bazată pe criteriul burţii.
Imediat ce dai Bacalaureatul ţi se fură încă un motiv de bucurie, obişnuim să-i spunem responsabilizare, însă e doar un motiv în minus să zâmbeşti...

Vacanţa e timpul copiilor...

Ce n-am da să avem şi noi un timp al nostru?...al zambetului pur... când gura râde doar pentru că inima trebuie să se exteriorizeze într-un fel sau altul...
Am ajuns să râdem doar pentru a nu ne încreţi frunţile şi pentru a nu ne trăda starea continuă de agitaţie şi nervozitate.

Zambiţi, vă rog! Şi faceţi loc celui mai de seamă oaspete...ipocrizia.

Vreau să râd...

Niciun comentariu: