Let’s Not Do It, Romania!

Eşti cool dacă pe 24 septembrie ieşi cu gloata ta să adunaţi gunoiul patriei.
O fi, da’ eu nu mă duc. De ce să o fac pe gunoierul? Pentru ce şi pentru cine?
A nu se înţelege că nu îmi place curăţenia, însă... mi se pare că totul e făcut de la coadă la cap.
Mi se pare că toţi entuziaştii şi idealiştii pământului s-au aşezat la aceeaşi masă şi au zis: "Adunăm gunoiul, gata cu mizeria, avem o ţară curată.".
Păi, măi frate, mama i-ar da clasă project manager-ului vostru. 

Au avut ăştia vreo campanie prin şcoli sau vreo iniţiativă care să promoveze menţinerea curăţeniei?

 Mi-e teamă că nu. Şi m-am tot uitat pe site-ul oficial sau pe diversele canale media pe care le folosesc şi nimic.

Mesajul lor este clar: "Copiii tăi te vor întreba dacă ai fost şi tu unul dintre voluntarii „Let’s Do It, Romania!”. O să-i spui că da, că ai fost şi tu unul dintre cei care au schimbat într-o singură zi felul în care arată o ţară, sau că era ceva interesant la TV şi ai stat acasă? Nu rata şansa de a-ţi schimba ţara!". 
Mi se părea un clişeu ieftin ăsta cu schimbatul lucrurilor într-o zi.

Mai mult, în Estonia, ţara care a implementat cu succes acest proiect în 2008, a fost vorba de o singură zi. În România deja este pentru a doua oară (evenimentul a strâns în jur de 200.000 de oameni pe 25 septembrie 2010).

Carevasăzică oamenii ăştia mint când zic că se va schimba totul într-o zi. 

E penibil...e ca şi cum aş avea pretenţia de a fi mândru în faţa lu’ fiu-meu că am făcut curăţenie în casă acum 20 de ani. Şi mai mult, m-am chinuit 2 ani la rând să fac această curăţenie. 

Mama m-a văzut o singură dată aruncând ceva pe jos şi mi-a tăiat-o scurt: "Da’ în sufragerie arunci gunoiul tot pe jos?".