duminică, 28 august 2011

Exhibiţionismul ca virtute

Nu te-a lăsat mama ta să-ţi iei vreodată un tricou cu o formaţie?
Nu ai avut bani să ţi-l cumperi?
Ţi l-ai dorit cu toată fiinţa ta?
Ai visat la el ani de zile?
Acum e prea târziu să ţi-l cumperi?

Da, da, da, da, da!

Ai devenit între timp sensibil la  subiectele zilei?
Îţi pasă de cianurile de la Roşia Montană, de curăţenia ţării tale (Let's do it, Romania!) sau de masacrul lui Breivik din Norvegia?

Da, da!

Te-ai gândit măcar o dată că Facebook-ul o să te ajute să devii confortabil cu sexualitatea ta?
Ţi-ai făcut profilul şi pentru a agăţa tipe de pe reţeaua de socializare?
Îţi place să smulgi ropote de comment-uri şi like-uri când scrii/postezi ceva?

Da, da, da!

Cerculeţul ăla mic ataşat pozei de profil pe care sunt desenate diverse lucruri cu care te asociezi este soluţia!


El este tricoul cu formaţii pe care nu l-ai avut în realitate niciodată. 
El te pune pe harta oamenilor suspinânzi la gândul tinerilor laburişti de pe Utøya.
El te va transforma în ăla despre care se ştie că nu are nimic împotriva adunatului gunoiului din toată ţara.
El şi dramul de noroc  îţi va aduce o gagică în cortul cu care te-ai dus la Roşia Montană.




Niciun comentariu: