Dedale tjrs

Din aceeasi serie "Filosofia cruda"... se intelege ...pentru ca nu e coapta. Randuri editate cu aproape doi ani in urma, cand inca obisnuiam sa scriu pe hartie, cand imi faceam nervi ca se termina pixul si ca nu mai am coli de hartie. Incep. Sa scriu, bine inteles. Despre ce? Habar n-am. Dar trebuie sa incheg un subiect din nimic. (Se zice ca ar fi un lucru la indemana oricui...ca nu e mare scofala sa scrii despre nimic, mie nu-mi e tocmai la indemana in primul rand pentru ca nu stiu cum sa definesc "nimic"-ul, in fine...) Incerc mereu sa fiu mai bun. Sa scriu mai bine. Sa fiu vazut mai bine, dar, in primul rand, sa ma vad mai bine. Intr-o astfel de incercare ma aflu si acum in fatza acestei coli, insa sunt constient de lipsa unor repere, unor ancore intr-o realitate mai mult sau mai putin palpabila. Sa privesc introspect pentru a crea o imagine subiectiva a propriului eu? Mi-as fi propriul pilon de sustinere intr-o imagine faurita (chiar mulata) pe conceptele si principiile care-mi dainuie in cap. In asta cred ca ar consta atomul (celula) evolutiv/a a oricarui om. Reper? Primatul omului in regnul animal. Noi avem vointza, noi tindem catre ceva. Evoluam in functie de nevoile intelectuale si nu fatza de cele imediate, mecanice. In fiecare din noi exista o idee suprema, utopica. Ea ne asigura locomotzia cerebrala. Intangibilitatea ei ne va face mereu mai buni. Insasi notiunea de perfectiune catre care tind, vadit, cele mai inalte principii e conceputa pe baze utopice. Desavarsirea nu a aparut in niciun episod istoric al umanitatzii ca realitate tactila. Sa-mi deschid ochii catre lume? Am facut-o fara sa vreau. Aici m-am nascut si nu m-am gandit pana acum ce efect ar avea asupra modului meu de a privi lucrurile. La fel de repede imi dau seama ca nu pot avea o imagine de ansamblu a lumii fara a-mi include sinele in peisajul celor peste 6 miliarde de umanoizi. Altfel spus, imi va fi cu neputintza sa evit vreodata factorul subiectiv. Revin la panoramarea societatzii si nu pot sa nu sesizez ce efect are asupra rationamentului creierului meu. Blocaj. E ca si cand ai privi-o pe Medusa. Pana acum, in aceasta perioada intrauterina a evolutziei gandirii lui Ciprian Ciocan, era imposibil un contact vizual cu ceea ce ma crestea/alimenta. Dupa momentul nasterii renuntz la persoana I, e deranjant de apropiata - prima imagine e a unei mame ce nu ne poate feri de adevarata ei fatza. Nu avem acuitatea lui Tezeu. E si el produsul unei idei utopice.